Kaleidoscop #culture #world #travel

MADURO, putschistul - Venezuela in vremuri de holeră socio-politică Patria lui Simon Bolívar, statul cu cele mai mari resurse de petrol - în fază terminală ?... de data aceasta nu e de vină vreun imperiu colonial european… Boala (aparent) incurabilă de care suferă Venezuela este binecunoscuta Corupție. Reminiscențe și renaștere a cultului chavist (Hugo Chavez este iarăși venerat ca un zeu)... inflația a atins cote fantastice - până la sfârșitul anului în curs se preconizează o inflație de 1000%... rafturi goale, mortalitate infantila 30%... un stat falimentar, îngropat în datorii,  incapabil să-și susțină cetățenii socialmente… creditorul este China, iar poliția politică ‘Made in Cuba’ - de multă vreme aliat favorit & omniprezent în Venezuela… plus proteste stradale înăbușite violent de forțele de ordine… cam așa arată Caracas & Venezuela la finele lui iulie 2017. Când în sfârșit opoziția însuma ⅔ din Parlament (o premieră după moartea despotului Chav

CACTUSUL UNIRII & AL DISCORDIEI La capitolul inițiative publice “deștepte”: de această dată cu ocazia centenarului Marii Uniri… “În România nu sunt niciodată bani” - știm pe de rost poezia... Însă pentru capriciile costisitoare ale politicienilor & propunerile lor pseudo-artistice, însă teribil de inutile Bucureștiului de azi - cum ar fi noul cactus "unificator" al sculptorului Bolborea, ce va costa 50 de milioane de lei și care ar trebui să marcheze 100 de ani de România - bani există; pentru problemele reale & urgente: ioc ! Cum să nu, dacă e mai comod să se arunce pisica în curtea altuia, să se dea vina pe Soros și să se facă toți că plouă atunci când sunt luați la întrebări, spunând că fondurile sunt oricum insuficiente pentru a “însănătoși” Bucureștiul și că într-un singur mandat nu se poate face nimic… Acum însă observăm că fonduri există - în special pentru centenarul Republicii - și că ele sunt prost direcționate... Și aici interv

UTOPIA URBANĂ ÎN   50 NUANȚE DE GRI Citeam și azi în presa bucureșteană - primărița Firea tot defilează în fața reflectoarelor, inaugurează mini pasaje, imitații de piste de bicicletă și propune vouchere bucureștenilor cumpărători de biciclete - toate acestea într-un oraș haotic, asfixiat de poluare, trafic și cu străzi găurite și cârpite în nenumărate rânduri... halal primari (și mă refer și la Oprescu), ce propun tot felul de investiții care mai de care mai ‘extravagante’ pentru București… Însă așa este în România - tot ce se face este pe scurtă durată, lipsește cu desăvârșire perspectiva... banii (care ar fi mai decât suficienți dacă primarul s-ar ocupa de chestiunile urgente & necesare locuitorilor) nu se administrează judicios, deoarece pentru toți primează interesul propriu - o reminiscență comunistă: când se aduce ‘marfă’, toți se înghesuie & se înfruptă cât pot, nu se știe când & cum va mai veni mașina... Nu mi se pare deloc surprinzător ca Gabriela Fir

Ziua 2 în MUNTENEGRU  Dimineață perfectă, un soare incredibil, cum nu mai credeam că există, priveliște asupra Alpilor Dinarici exact din balconul luxosului apartament în care rezidăm pe durata vacanței în Podgorica. Mic dejun într-un restaurant din centru, de lângă hotel: ‘Bajka’ - am comandat prženice, presupunând ca va fi ceva prăjit și descoperind cu stupoare ca sunt friganele !... M-a delectat surpriza și am ținut să i-o explic și chelnerului, ce a descoperit și el astfel încă un punct comun cu ex-ortacii de comunism. KOTOR În aprox. 1,5 ore cu mașina am ajuns la Kotor, vechiul port venețian Cattaro… încă o așezare din secolul al III-lea î.Hr., care a supraviețuit unei istorii crunte. În epoca romană denumită Ascrivium, ea a devenit o fortăreață în 535, momentul în care Justinian i-a hărăzit salvarea și protecția împotriva invaziilor barbare. În secolul IX prădătorii au fost saracenii, iar în secolul XIII, mongolii… Abia în veacul al XIV-lea portul a putut

CRNA GORA / Muntenegru - Ziua 1: PODGORICA  Sunt în Muntenegru - parcă aș fi acasă, însă fără a fi cu adevărat. Peisajul e nou, inedit, mirific, sunt cuprinsă de un entuziasm și de o energie inepuizabilă, nu de plictiseala care mă anestezia când trebuia să revin în prea bine cunoscuta patrie (știu, relatările mele sunt de o obiectivitate covârșitoare !...). Sunt o nomadă get-beget. Am trăit mult timp în România și, cu ani în urmă, doar gândul de a petrece acolo încă o zi de toamnă sau iarna mă amorțea și îmi provoca o stare nu chiar grozavă. Acum, după ani de zile de colindat lumea, ideea de a reveni în urbea natală (de preferință în perioada estivală) este binevenită, căci reprezintă o noutate, iar noutățile îmi sunt indispensabile - având în vedere că unul din cele mai oripilante lucruri de pe această lume este pentru mine, în afară de ignoranță și ipocrizie, plictisul = moarte emoțională și intelectuală. De aceea organismul și imaginația mea lucrează fără încetare p

ROMÂNIA și apologia lui “cunosc o persoană…” Există o tendință foarte populară la noi: se fac insinuări extrem de promițătoare, acuzații scandaloase, dar numele inculpatului nu este niciodată menționat… ca fostul ministru al sănătății, Vlad Voiculescu, care ar cunoaște un înalt funcționar ce face muncă în serviciul PSD-ului (culegere de documente compromițătoare). Ok, însă dacă se cunoaște acest funcționar, de ce nu se pomenește și numele dumnealui ? Setea de senzațional a românilor este bine-știută, însă fără informații clare… se pare că dorința de a-și proteja poziția actuală (și eventual viitorul în politică) este mai puternică decât un serviciu adus comunității - așadar, acest tip de povești ce se doresc șocante au mai mult gust de cancan... că "partidul e în toate" știm de decenii - interesează nume și relatări concrete. E ușor să agiți apele atunci când ești la adăpost… Toți cunosc persoane nocive sistemului, însă ferească Sfântul să li se pomenească numele, ca

BELGRAD Die "Weiße Stadt"… Die ehemalige jugoslawische Hauptstadt, Titos Metropole und der unmögliche Traum von Miloševic... es ist unsagbar schwer, die post-kommunistische Periode aus dem Gedächtnis Belgrads zu verwischen - genau aus diesem Grund intensivieren sich die nationalistischen Bewegungen... Aber zu dem Schluss kam ich erst nach meinem Aufenthalt in Sarajevo, fast 10 Monate später... In Belgrad spricht man weder von Miloševic noch von Bosnien. Die Themen an der Tagesordnung (es war im Dezember 2016) waren Russland versus die EU und die syrischen Migranten - wie mir unsere Gastgeberin, die als Übersetzerin für eine NGO tätig war, erklärte.  Offensichtlich geht das Leben in Serbien weiter: Belgrad ist immer noch imposant, die breiten Boulevarde des Zentrums, die zahlreichen schicken Lokale, die sowohl für die jungen Serben als auch für die Touristen attraktiv wirken - alles erinnert an europäische Ansprüche.  Als westeuropäischer Tourist freut ma

LAS VEGAS Arrivo a Las Vegas -  Un calore quasi insopportabile però tanto gradevole… sembrava un forno, ma non uno qualsiasi: era Nevada, il deserto più profittevole degli Stati Uniti ! eravamo venuti in macchina con gente che avevamo conosciuto a LA, una bella esperienza. Adesso toccava localizzare l’hotel… si trattava del Palace Station, il gigante hotel-casinò-ristorante-café dove nel 2008 era avvenuta la vicenda di OJ Simpson - avevamo prenotato un albergo famosissimo, allora… certo, l'idea era di sposarci il giorno dopo, no? Sì, sì! Per quella cosa invece  non avevamo prenotato assolutamente niente! Ma questa è la parte più bella a Las Vegas: tutto si può fare senza prenotazione - ci sono delle cappelle aperte 24 su 24, per non parlare dei diners, casinò (e casini) che smettono di alimentare la città ciclopica… Stavamo “in the middle of nowhere”, come ben dicono gli americani, in mezzo al deserto. All’hotel, percorriamo il casinò, riceviamo le chiavi e scopri

Back to Sicilian ground - PALERMO  It is the second time I find myself in Palermo - my first visit (on my way to Trapani and Valencia) left me craving for more & I gladly keep such promises! The February heat amazes and delights me… It’s not a surprise, it’s an expected blessing! The moment I touch Sicilian ground I feel at home… At the Punta Raisi airport we grab a transfer to the main train station, the gate to the beautiful city centre - the architecture, the colors, people and energy everywhere - so invigorating! It’s Friday night (about 8 pm) and the streets are just as busy as they were at 10 am: That’s my good old Sicily! We hurry towards the apartment I booked - last time I was here I chose a typical local hotel, 100-year-old building in perfect condition, high ceilings, French balcony & opulent breakfast. This time I wanted to get even closer to the sociable locals, so I booked a wonderful room with a view to the Corso Vittorio Emanuele - I spent ye

El descubrimiento de California L.A. (part 1) Todo empezó con la idea de explorar el territorio californiano y la reserva espontánea de un vuelo. Así que desde un jueves para un sábado por la mañana se ha planeado la conquista contemporánea de lo que nosotros dos llamamos “el dorado” ! Un vuelo con aventuras seguido por el famoso jet lag - que nos importa? Estamos en Los Angeles! La espera provocada por el transfer-bus de Hilton hizo solo que el entusiasmo suba más aún! Hubiera matado al chófer si no hubiese llegado ya ! Pero en el momento en el cual pisé el suave suelo del hotel me olvidé de los instintos asesinos… el calor omnipotente, el sol acogedor y las anchas avenidas tan americanas (imágenes con las cuales he crecido…!!) - el paisaje me abrazó y me sentí como en casa !... En el hotel, yo tan contenta de hablar inglés ! - para notar que todos los trabajadores eran hispanos y, para hacer un favor a mi marido español hablaron español (cada dos por tres mezclá