Kaleidoscop #culture #world #travel

#LEFKADA… Ionian catharsis vs. economic crisis ‘Infinite blue’ is a song I first got to listen to when I was a child - it gave me an indescribable feeling of tranquility and hope, of “huzur” as the Ottoman used to call this Oriental kind of bliss… This is exactly what I experienced when I first caught a glimpse of the Ionian Sea in Lefkada, so very different from the Italian side of the Ionian: rocky cliffs covered in sapphire green, bright turquoise waters... a dream of the clearest, most enchanting blue - this is the paradise of the Ionian islands. Superlative in all ways are especially the Lefkadian beaches of Porto Katsiki and Kathisma, pretty well hidden from the mortals in search of mammoth-size hotels and all-inclusive travel offers. The beach Agios Ioannis or the diminutive village Agios Nikitas are no less impressive… the heights complete the scenery in the most natural of ways. I fell in love with the view I woke up with every morning - the splend

DER TOURISMUSMYTHOS MAROKKO - wie viel Prozent Realität & wie viel Fiktion? Versprechen von orientalischen Nächten und die bittere Realität - #Fes Wie viele von uns wurden nicht von solchen Werbespots schon mal verführt worden? Orientalisches Ambiente, mystische Musik, farbenfrohe Märkte und Straßen? Jeder möchte ein Stück Urlaubsparadies “ergattern”, besonders wenn die Flugpreise nach Marokko verlockend aussehen… Fes ist eines dieser verführerischen Reiseziele - die geographische Lage verspricht viel: die mediterranische und die atlantische Küste nicht weit entfernt, der Atlas und die Sahara in unmittelbarer Nähe, arabisches und maurisches Erbe, Architektur, Kunst, und vor allem die Altstadt, die größte bewohnte Medina der muslimischen Welt… Für Westeuropa, Orient pur... Die Theorie der Werbung sitzt und speist sich aus dem wetterbedingten, nie erloschenen Fernweh und Bedarf an südlicher Sonne; dazu noch grüner Tee mit Minze, süßes Gebäck und die sprichwörtliche

#ALBUFEIRA într-o după-amiază Aici peripețiile au început prin parcurgerea numeroșilor km de la gara Ferreiras înspre stațiune. Neducând lipsă nici de energie, nici de încăpățânare, am refuzat să aștept vreun mijloc de transport (care ar fi apărut în minimum 30 minute) și m-am avântat în căutarea coastei. Întreb o trecătoare pentru a confirma indicațiile GPS-ului meu de încredere, iar portugheza prietenoasă mă avertizează în privința lungimii traiectoriei - privindu-mi cu îngrijorare pantofii cu câțiva cm de toc… Dar eu, debordând de energie, îi spun că am destul timp și răbdare (!!) la dispoziție pentru a înfrunta cei aprox. 6 km (pe care îi pot parcurge cam într-o oră). Pornesc așadar la drum: coline verzi, căsuțe rustice, văi adânci, șosele întortocheate - un superb peisaj, însă un drum aparent interminabil!... Un plăcut sentiment de curiozitate amestecată cu un oarecare deja-vu mă însuflețise, aș fi mărșăluit la nesfârșit… dar având în vedere că întunericul s-ar fi lă

#LAGOS vs #ALBUFEIRA - contrastele se atrag? (I) Orbitor - prima impresie, primul moment și primul cuvânt pe care îl asociez cu minunea de oraș ce este Lagos. Am coborât grăbită din tren: razele soarelui atotputernic îmi îmbăiau simțurile avide de căldură solară… era un balsam divin, un panaceu anticipat pentru oboseala pe care aveam să o resimt 6 ore mai târziu. Primul pas înspre oraș: strălucitorul port sportiv înțesat de ambarcațiuni și turiști dezorientați. Într-o clipită am parcurs distanța ce mă separa de centrul vechi - mă aflam în sfârșit la capătul sud-vestic al Europei continentale… am căutat depărtările cu aceeași bucurie indescriptibilă cu care privisem același ocean din Boston ori New York... Între țărmul atlantic, cerul de un albastru electric și străzile sclipitoare (din toate punctele de vedere), am ales explorarea celor din urmă - paradisul urban. Încântător oraș! Catedrala și culorile tipice portugheze, zidurile semețe ale urbei medievale