Kaleidoscop #culture #world #travel

Tot “înainte”! Making România “great” again... Uite ambasada, nu e ambasada… Se mută ambasada României la Ierusalim sau nu? Caragiale reloaded: aici este vorba nu de o scrisoare, ci de o ambasadă pierdută. Conflictul președinte - guvern se agravează pe zi ce trece… în timp ce dificile probleme internaționale par să se rezolve treptat (vineri, 27.04.2018, Coreea de Nord și frații din Sud au discutat cu cea mai mare cordialitate, convenind sfârșitul ostilităților - denuclearizarea regatului lui Kim Jong-Un urmează în curând), România se afundă din ce în ce mai mult în mlaștina mizeriei corupției… Paradoxal, deviza optimist-comunistă “Tot înainte!”, care s-a concretizat într-o anumită măsură în zorii comunismului, a devenit de mult o glumă proastă… treptat treptat ne întoarcem la un oligarhism unilateral acceptat. Guvernul PSD nici nu își mai ascunde intențiile: camuflările ori cosmetizările sunt inutile. Se așteaptă opinia Comisiei de la Veneția pe tema modificărilo

#ALGARVE - Portimão Dimineața devreme - deschid ochii: un soare orbitor! Iar în minte îmi apăru imaginea unui tren ce m-ar fi purtat spre extremitatea sud-vestica a peninsulei Iberice - spre LAGOS… Nici nu ajunsesem bine în Algarve, dar după aviditatea cu care parcursesem întreg orașul Faro, curiozitatea-mi nu dădea semne de liniște… această insațiabilă curiozitate dătătoare de energie vitală! pură inspirație… Vremea șăgalnică de pe coastele Atlanticului sfătuia și ea la o plecare grabnică - nu era de pierdut nicio clipă! Fără a mai zăbovi în cafeneaua din apropierea hotelului, am luat primul tren spre vest. Ferestre largi, vagoane curate și bine aerisite, diverși turiști presărați pe alocuri, care mai de care mai surprins de priveliști. Nuanțe de galben și verde aprins pe albastrul infinit… laguna în toată frumusețea ei urmată de linia plajei, un peisaj ce avea să atingă apogeul în Lagos. Doar 2 ore de drum mă separau de acele meleaguri vrăjite… Energia-mi debo

#FARO e la luce Case di un bianco splendente… dipinte con un pennello dorato su un cielo di un profondo blu. In un’armonia indescrivibile, il silenzio che mi sembrava musica… avevo voglia di sorridere, di perdermi in questo mondo che mi apparteneva, mi meravigliava, mi rendeva così felice! I giorni prima dell'arrivo in Algarve si erano allontanati - erano spariti in un buio impenetrabile, che copriva parzialmente i ricordi. Ma il passato prossimo non era più rilevante - il presente ed il futuro promesso da quella luce atlantica era tutto quello che mi interessava. Non vedevo l'ora di percorrere tutta la città di FARO, che era diventata anche il mio faro, la mia luce e fonte di energia interiore incandescente. Scoprii la Chiesa del Carmo, con le torri tipiche portoghesi, il bianco immacolato ed il frontispicio dorato - sul fondo azzurro celeste. Forse quel giorno il cielo non era ancora così blu come nei giorni seguenti, ma per me era l'azzurro più bello che ab

Grecia, Creta, Heraklion... Totul s-a petrecut atât de repede încât amintirea voiajului meu pare un vis… Heraklion, miticul palat din Knossos, Rethimno și Chanía - toate aparținând unui sud încântător incomparabil cu nordul încins de tensiuni incompresibile pentru un intelectual contemporan. În aparență, viața în Creta nu pare să fie afectată de politică ori de criză - doar magazinele închise indică faptul că ne aflăm în extrasezon. Din momentul în care am ajuns în Heraklion, lumina extraordinară a soarelui m-a vrăjit… de pe aeroport privesc marea și insulele vizibile la orizont. Sosită în centrul labirintic, localizez cu ceva dificultate hotelul foarte modern și extrem de primitor (cu ajutorul unor localnici săritori, trebuie să precizez). M-a impresionat cordialitatea recepționistului și a întregului staff, care în mod tipic pentru Europa de Sud, nu demonstra doar o politețe afectată și nimic mai mult. Centrul orașului se află în imediata apropiere a țărmului,