#Montenegro & venetianul #KOTOR

Ziua 2 în MUNTENEGRU 

Dimineață perfectă, un soare incredibil, cum nu mai credeam că există, priveliște asupra Alpilor Dinarici exact din balconul luxosului apartament în care rezidăm pe durata vacanței în Podgorica. Mic dejun într-un restaurant din centru, de lângă hotel: ‘Bajka’ - am comandat prženice, presupunând ca va fi ceva prăjit și descoperind cu stupoare ca sunt friganele !... M-a delectat surpriza și am ținut să i-o explic și chelnerului, ce a descoperit și el astfel încă un punct comun cu ex-ortacii de comunism.

KOTOR

În aprox. 1,5 ore cu mașina am ajuns la Kotor, vechiul port venețian Cattaro… încă o așezare din secolul al III-lea î.Hr., care a supraviețuit unei istorii crunte.

În epoca romană denumită Ascrivium, ea a devenit o fortăreață în 535, momentul în care Justinian i-a hărăzit salvarea și protecția împotriva invaziilor barbare.

În secolul IX prădătorii au fost saracenii, iar în secolul XIII, mongolii…

Abia în veacul al XIV-lea portul a putut să se dezvolte la nivel comercial, încât să rivalizeze cu Veneția și Dubrovnik (Republica Ragusa).

După epoca bizantină, a urmat cea a Imperiului Sârb sub conducerea Țarului Dušan, căruia Kotor i-a aparținut aproape 200 de ani.

Veneția l-a cucerit și distrus în secolul XIV, în urma morții lui Dušan (1355) și destrămării imperiului… după scurta dominație ungară și apoi bosniacă, Kotor devine republică independentă la fine de secol XIV.

Însă din 1420, intră sub protecție venețiană, pierzându-și autonomia.

După declinul Republicii Venețiene (1797), Cattaro este ocupat de francezi (1805-1814) și intră apoi sub dominație austriacă. Aici are loc în 1918 și revolta marinarilor - ca urmare a Revoluției Bolșevice.

După Primul Război Mondial Kotor devine o dată cu Muntenegru parte integrantă a Regatului și ulterior al Republicii Socialiste Iugoslave.

O redută mediteraneană cu un trecut zbuciumat...

Portul străjuit pe o parte de munții oglindiți în ape și pe cealaltă de zidul cetății este o priveliște superbă… am intrat pe poarta maiestuoasă și m-am pomenit într-un alt veac: clădiri medievale - majoritatea lor de sorginte venețiană, străduțe pietruite, biserici ascunse sub munte… Basilica Sf. Trifon (patronul orașului) datează din secolul al XII-lea, ca și biserica romanică Sf. Luca...Era renascentistă este și ea vizibilă chipul centrului: turnul cu ceas din secolul al XVII-lea (în piața principală). În cei peste 350 de ani de dominație venețiană s-au ridicat și numeroase palate ce dăinuiesc până astăzi & conferă inimii orașului farmecul inconfundabil...

Am admirat labirintul medieval, am inspirat aerul care-mi dădea sănătate... și după un cappuccino și o gustare într-o superbă cafenea istorică, ne-am continuat excursia - doar călătorului îi stă bine cu drumul…!

O ultimă privire asupra fortului medieval și reminiscențelor comuniste dimprejur, ce par dezolate, decadente în comparație cu strălucirea perenă emanată de La Serenissima...