Kaleidoscop #culture #world #travel

L'AUTUNNO DEL MINISTRO La RIVELAZIONE  Una bella mattina del ottobre 2017, il ministro rumeno della giustizia, Tudorel Toader, si è svegliato dopo un bellissimo sogno - aveva avuto una rivelazione: che tutti i suoi corrotti colleghi di partito (PSD - il partito maggioritario nel Parlamento), incarcerati "ingiustamente" in miserabili penitenziari, possano essere liberi solo se lui li facesse scarcerare... Questa immagine è stato così motivante, che ha deciso di ridurre la sentenza di TUTTI i detenuti obbligati a sopportare la precarietà e la miseria della carcere: come? Accordando per ogni 30 indegni giorni di galera, 6 giorni di libertà - comunque, senza fare alcuna differenza tra i reati commessi da questi detenuti. In alcuni casi, il penitenziario intero è stato categorizzato come "precario", anche se esistessero non solo celle di 20 persone, ma anche quelle “di lusso”, dei politici godendo di un trattamento tutt'altro che inumano... In co

LA LUZ & la metáfora "La luz al final del túnel" - una metáfora ? No. un cuento para los niños, un cebo para los adultos hambrientos de esperanzas (vacías y totalmente fantasmagóricas) ? No. En Rumanía, un estilo de vida, un modo de emborracharse con agua fría (según una expresión muy popular en los Balcanes), un "me importa un pijo, ya no puedo hacer NADA" (lamentablemente, una mentalidad en muchísimos países latinos - Italia & España como ejemplos más concluyentes). En Rumanía, después de haber esperado tanto a los americanos que no llegaron nunca y no nos libraron del comunismo o del capitalismo salvaje, pero nos hicieron miembros NATO (sólo por razones estratégicas, nada mas), después de la teatral "Revolución" del 1989, la gente, engañada por un gobierno que se había vuelto anticomunista de la noche a la mañana, ha aguantado un larguísimo periodo de transición, en el cual los políticos prometían una llegada pronta a la luz del final de

SARAJEVO, Bosnia The café on the Ferhadija Street is called REVOLUCIJA 1764 & I was just thinking what type of revolution could have taken place in Sarajevo that year... considering I know my Ottoman history... could not come up with a decent explanation, so I went for the other solution: ask a friend; or a waiter, in this case! Turned out to be the right & the most inspired one, too - because the very talkative and friendly waiter told me the name of the industrial-type cafe was referring to the Industrial Revolution in general... a "Modern Times" or Metropolis kind of hint on the wall would have set me into the right direction, but it was better this way! I started to chat with my new companion at a temporary lack of customers & got the following question, my actual reason for wanting to check out Sarajevo: "How did we (Sarajevo) do in comparison with the other Ex-Yugoslavian capitals?" I loved Belgrade and the flair of the centre, not to ment

Duminica trecuta s-a organizat la Teatrul Gorki Berlin o discuție din seria Gorki Forum - Berliner Korrespondenzen, ce vizează diverse probleme de actualitate. De această dată, tema a fost politica în mediul privat și privatul în sfera politică. Desigur, acest argument a fost tratat cu referire la SUA, Israel şi Germania, dat fiind faptul că invitații au fost un sociolog israelian și un psiholog german. Tezele puse în contrast s-au referit la rolul pe care-l joacă emoțiile in politică: câtă emoție permite discursul politic actual și dacă într-adevăr un astfel de mesaj încărcat de emoții (pozitive ori negative) poate avea consecințe de bun augur. După o confruntare care a avut puține puncte comune, doamna sociolog a fost de părere că emoțiile nu-și au loc pe scena politică, nici în SUA, nici în Israel, îndeosebi pentru că eventualele emoții pozitive sunt asociate grupului extremist de dreapta. La polul opus s-a aflat psihologul, care a afirmat că în politica germană emoțiile pozi

Tudose, rebel cu sau fără de Partid ? Până săptămâna aceasta, peisajul politic arăta cam mono-partidic… deviza la unison fiind "Crede și nu cerceta!" - taman ceea ce are Partidul în comun cu Biserica, acțiunea pe baza aceluiași principiu: mimează sărăcia și apropierea de cetățeanul de rând, însă de fapt îi doare fix în cot… interesul propriu va avea mereu întâietate ! Iar lumea se îmbată cu apă rece, așteaptă vremuri mai bune, care nu mai vin... în locul vremurilor bune apar însă scumpiri la benzină (+ repercursiunile de rigoare), iar pentru că mijloacele de transport în comun nu fac nici cât o ceapă degerată, românul sapă mai adânc în buzunar, dar nu renunță la mașină - ce rezultă din această "ecuație"? Orașe (fără parcuri, dar cu puzderii de parcări) înnegrite de poluare și cetățeni exploatați, sărăciți și decimați de cancer... exact cei care așteptau zadarnic vremurile bune - halal “autoconsum” !... cu o populație de vârstă 50+ asasinată sistematic de

REÎNTOARCERE - Iași reloaded Mă îndrept spre ieșirea din România - starea de spirit ? ușurare - după o scurtă & foarte relaxată raită prin capitală. Iașiul l-am lăsat în urmă… orașul meu origine, pe care l-am revăzut după 7 ani de colindat lumea... Ca în ultimele 2-3 ocazii, și de această dată a fost “business as usual”. O grabă continuă care mi-a permis totuși să mai iau și o gură de aer (rareori CURAT) împreună cu persoane dragi, prin diferite locuri demult uitate... cum ar fi frumosul Parc Copou, o oază de tihnă și verdeață în urbea din ce în ce mai poluată. Am regăsit Iașiul parțial neschimbat - pe ansamblu. Multe din aspectele negative au rămas… poluarea a devenit omniprezentă, iar curățenia (cu excepția zonei centrului) se cam evidențiază prin absență - în special în zona Gara de Nord, care mi-a înțepat (la propriu și la figurat) ochii - mizerie milenară, gunoaie, mirosuri dubioase... unele lucruri nu se schimbă cu una, cu două... ca să nu mai vorbesc de veș