#Romania & #ambasada pierduta de la Ierusalim

Tot “înainte”!

Making România “great” again...

Uite ambasada, nu e ambasada…

Se mută ambasada României la Ierusalim sau nu? Caragiale reloaded: aici este vorba nu de o scrisoare, ci de o ambasadă pierdută.

Conflictul președinte - guvern se agravează pe zi ce trece… în timp ce dificile probleme internaționale par să se rezolve treptat (vineri, 27.04.2018, Coreea de Nord și frații din Sud au discutat cu cea mai mare cordialitate, convenind sfârșitul ostilităților - denuclearizarea regatului lui Kim Jong-Un urmează în curând), România se afundă din ce în ce mai mult în mlaștina mizeriei corupției…

Paradoxal, deviza optimist-comunistă “Tot înainte!”, care s-a concretizat într-o anumită măsură în zorii comunismului, a devenit de mult o glumă proastă… treptat treptat ne întoarcem la un oligarhism unilateral acceptat.

Guvernul PSD nici nu își mai ascunde intențiile: camuflările ori cosmetizările sunt inutile. Se așteaptă opinia Comisiei de la Veneția pe tema modificărilor legilor justiției - opinie parțial cunoscută, însă necesară în forma unei confirmări a “nebuniei” celor ce nu se lasă duși cu preșul de poveștile patriotice ale PSD-ului.

Mă uit în jur - Berlinul este departe de perfecțiune, însă se observă ameliorări, iar în Vest se merge înainte, se lucrează la inovații, viitorul este privit cu optimism... doar când privesc România totul pare să stea pe loc - dacă nu chiar să involueze, îndeosebi la capitolul combaterea corupției.

Evident, tendința este valabilă pentru statele europene ÎNCĂ în curs de dezvoltare (Balcanii și Rusia) - o etichetă care ne-a chinuit atâta amar de vreme și de care NU VREM în niciun chip să ne descotorosim. În primul rând din pricina MENTALITĂȚII… trist, dar adevărat.

Tocmai de aceea corupția își are cernoziomul cel mai fertil în acest colț de lume - o metaforă pedologică aplicabilă indiscriminant și fraților în latinitate de peste ocean: și America Latină are o lungă tradiție în acest sens, cu toate că, din fericire, violența de acolo nu își are echivalentul în ungherul nostru de Europă... NU ÎNCĂ, cel puțin…

În România există doar PRETENȚII de Vest - o chestiune de imagine importantisimă pentru marea majoritate a românilor: aparența a fost mereu mai importantă ca esența. De la Caragiale și Alecsandri până în prezent, “apanajul” “lumii bune” a fost mereu reprezentat de bani și politică - ultima, o activitate descrisă cu extraordinară acuratețe de Alecsandri acum vreo 150 de ani: dacă nu mă înșeală memoria, clasicul nostru asemăna politica/parlamentul cu o moară care merge în gol... observație foarte concludentă, aș spune.

Lesne de văzut este că politica românească nu a prea evoluat din vremea clasicilor literaturii noastre… acum sunt în joc doar mai mulți bani, iar intrigile au devenit ceva mai complicate (încâlcite firește și din pricina puzderiei de parlamentari - 588, monșer!! - care întrețin intenționat hemoragia monetară a statului).

Camarilele încă există, moravurile comunismului prost înțeles și aplicat au lăsat și ele sechele, oferind o paletă și mai variată de modalități de extorcare a poporului, iar sălbăticia unui Est post-”revoluționar” a dus totul la extrem…  rezultatul unui melanj atât de toxic este ceea ce numim astăzi la propriu “scena politică românească” - spectacolul oferit nedepășind nici măcar accidental nivelul unui grotesc vodevil.

Nici aleșii poporului nu au evoluat în ultimii 150 de ani: nici intelectualmente, nici moralmente. Aceeași demagogie criticată de către profesorii de limba română în manualele de liceu, mai exact în comentariile la piesele lui Caragiale, este omniprezentă în discursurile politice ale actualului partid de guvernământ (și nu numai). Toți cititorii se amuză copios de ridicolul compatrioților noștri politicieni de sfârșit de secol XIX: de câte ori nu s-a prezentat piesa “O scrisoare pierdută” ca suprem exemplu de “Așa NU!” sub toate aspectele posibile (moral, familial, social, politic), iar discursul lui Nae Cațavencu drept clasică mostră de demagogie, ipocrizie, incultură?

Însă în momentul în care cuvântează Don Dragnea, toți cei care beneficiază de pe urma oligarhiei pesediste stau lipcă și aplaudă cu entuziasm...

În orice caz, îndrăzneala (pentru a utiliza un eufemism) clasei politice actuale nu se oprește la întreținerea unui climat corupt sub aparența de stat democratic - mai nou se sfidează și această aparență însăilată. Probabil una dintre reminiscențele resentimentelor din vremea în care depindeam de instrucțiunile Marilor Puteri Europene și așteptam cu ardoare Marea Unire?

Mai curând marca unui huliganism politic și a unei impunități cronice...

Corectitudinea nu mai există demult (informație dobândită odată cu certificatul de naștere ‘made in RO’), bunul simț este rar - până aici, nimic nou pentru oricine a trăit nu 22, ci 2 ani în România.

Că legile nu se respectă, justiția nu își face treaba, iar DNA-ul capturează 1 din 50 de corupți - ok, nici aici nimic surprinzător - cunoștințe de bază pentru orice cetățean român.

Dar că justiția s-ar politiza, iar legile s-ar schimba - nu în ajutorul corupților, așa cum susține EVIDENȚA, ci în serviciul poporului!!??? Aici s-a sărit calul!

Proteste fără precedent, ecou internațional, Europa prezice regresul, președintele român nu poate opri declinul… protestele continuă și se soldează… cu un gigantic… ZERO. Vajnica opoziție iese din ascunziș și ațâță Comisia de la Veneția asupra PSD-ului… oare și aici rezultatul va avea aceeași culoare rușinoasă??... Legile europene nu răzbat până la București, unde, ca și înainte de ‘89, domină Legea Junglei.

Cui îi pasă de ce spune Europa sau lumea civilizată? România este stat suveran, poporul și-a ales “liderii”, aceștia nu se lasă opriți de câteva voci de la km depărtare - vocea progresului este cea a Partidului! Cine cutează să-l contrazică?... nimeni, firește, căci oricine știe că voinicul ce va îndrăzni să se ia la trântă cu Starostele va fi linșat mișelește.

Și dacă acest voinic este chiar liberalul, dar din păcate, singuratecul președinte ??! Nicio problemă! Atunci acesta va fi ignorat.

Conform filozofiei subiectiviste, lumea obiectivă nu există: realitatea este doar conștiința pe care subiectul o are despre aceasta - ergo, dacă decizi că un anumit aspect nu există, acesta nu există. Realul este un termen relativ...

În mod inconștient și prin intermediul unor indivizi (filozofic vorbind) inconștienti, PSD-ul a ilustrat excelent conceptul... Viorica Dăncilă împreună cu Dragnea au hotărât să ignore Europa mereu potrivnică și să se înfrățească cu un alt mit salvator de români: americanii pe care i-a așteptat generația bunicilor mei!

Firește, oferta lui Netanyahu de “primii 10 veniți au parte de avantaje deosebite” era cu siguranță pe cale să expire, PSD-ul trebuia să profite! (Încă o reminiscenţă a “belșugului” din comunism.)

Aici îmi vine în minte un alt adjectiv calificativ aplicabil ariviștilor… dar cum nu am la îndemână niciun eufemism, las această ghicitoare pe mâna cititorilor acestui text.

Ce urmează? O vizită “secretă” în Israel - Iohannis nu este informat nici înainte, nici în timpul. Noii reprezentanți ai României își arogă așadar puteri imaginare (figura masculină fiind doar șef de Cameră a Deputaților, nu președinte - în viziunea sa, probabil doar o chestiune de timp, căci așa cum s-a procedat în alte țări vecine și prietene mediteraneene și caucaziene, există mereu soluții mai puțin ortodoxe pentru a înșfăca puterea - am cel puțin 3 exemple concludente, dintre care cel mai inofensiv ar fi eternul Cavaliere).

Ne confruntăm cu tipicul caz de “vorbit la pereți”... publicul pesedist se face că plouă, primul ministru nu apare la întâlnirea propusă de Iohannis în scopul medierii disensiunilor Guvern - BNR, dând de fapt încă o dată țeapă propriului partid; în timp ce vizita spontană și “pe șest” în Israel continuă…

Președintele cere demisia primului ministru, declanșând o criză constituțională, căci la noi, din păcate, nu este posibilă revocarea primului ministru de care președinte - cel puțin din 2003, când PSD a modificat constituția…

Însă, grație divinității - există ÎNCĂ o soluție ostilă unui procent de cel puțin 95% al politicienilor români: LEGEA. Să sperăm un happy-end? Graba strică treaba, dar nu ascund faptul că o minusculă victorie a legalității și o zădărnicie a efortului PSD-ist mă bucură - este încă un pas către acea îndepărtată luminiță de la capătul tunelului:

Federica Mogherini, șefa diplomației europene, a asigurat ieri, 28.04., că niciunui stat UE nu îi este permisă mutarea ambasadei la Ierusalim, deci încălcarea consensului UE în acest sens.

Stupoare!

Acum Madame Dăncilă susține că întreaga acțiune (memorandumul adoptat în cursul acestei săptămâni cu privire la mutarea ambasadei) avea doar valoare consultativă… dezmințind faptul că decizia ar fi fost deja luată... Așadar şi prin urmare, întrevederea cu Rivlin si Netanyahu fusese doar o vizită de curtoazie??

Urările de bine la 70 de ani de la crearea statului Israel nu trebuiau să aibă o altă formă??...

Întrebarea mea la acest punct ar fi: ridicolul caragialesc din acest spectacol PSD-ist a fost intenționat sau nu?

Cu mare curiozitate aștept continuarea poveștii în gazetele de mâine...