Pe drumurile Sudului: #Portugalia #ALGARVE #Portimão

#ALGARVE - Portimão

Dimineața devreme - deschid ochii: un soare orbitor! Iar în minte îmi apăru imaginea unui tren ce m-ar fi purtat spre extremitatea sud-vestica a peninsulei Iberice - spre LAGOS…

Nici nu ajunsesem bine în Algarve, dar după aviditatea cu care parcursesem întreg orașul Faro, curiozitatea-mi nu dădea semne de liniște… această insațiabilă curiozitate dătătoare de energie vitală! pură inspirație…

Vremea șăgalnică de pe coastele Atlanticului sfătuia și ea la o plecare grabnică - nu era de pierdut nicio clipă!

Fără a mai zăbovi în cafeneaua din apropierea hotelului, am luat primul tren spre vest.

Ferestre largi, vagoane curate și bine aerisite, diverși turiști presărați pe alocuri, care mai de care mai surprins de priveliști. Nuanțe de galben și verde aprins pe albastrul infinit… laguna în toată frumusețea ei urmată de linia plajei, un peisaj ce avea să atingă apogeul în Lagos. Doar 2 ore de drum mă separau de acele meleaguri vrăjite…

Energia-mi debordantă nu mi-a permis să aștept atât - la doar 1 oră distanță de Faro se află Portimão, o destinație mai puțin cunoscută, însă de aceea poate și mai interesantă.

Prima impresie: podul peste râul Arade, bărcile și corabia din port, cafenelele și restaurantele moderne de pe chei, un corso străjuit de palmieri… mi-ar fi plăcut să pot trăi într-un astfel de oraș - aș fi schimbat într-o clipită melancolia plopilor fără soț cu vitalitatea pe care mi-o inspiră panorama atlantico-mediteraneeană.

Cerul se scufunda în apa scânteietoare ce părea oglindă, la orizont vedeam centrul vechi în armura modernității. Ceea ce căutam era catedrala - întreb, cercetez, scrutez străduțele familiare. Dar ce-mi fu dat să văd: să fie oare una dintre cafenele tradiționale ale orășelului? Fără îndoială! Iar o cafea nu refuz nicicând - darămite într-o țară cu o așa tradiție! Este inegalabil un galão însoțit de unul din dulciurile locale (mai “locale” decât popularul “pastel de nata”).

Dar obiectivul principal rămânea același - inima orașului. Pătrund în centrul vechi: fațadele tipice ale clădirilor cu un etaj, peste tot faianță colorată viu sau pictată în alb cu albastru, mici baruri sau restaurante familiale. Punctul culminant a fost însă biserica imaculată, conturată cu auriu... Erau încântătoare piațetele însorite, peste tot mireasmă de cafea proaspăt măcinată, patiseriile în plină activitate, în timp ce unele ulițe dosnice erau aproape pustii - era exact înainte ora prânzului.

Doream să mă pierd în labirintul pastelat al urbei. Străzi ce urcau sau coborau, localnici în pas domol, soarele inundase bolta cerească - numai de-ar rămâne acolo o eternitate! și aici, ca și în Faro, timpul se oprise.

Aș fi vrut să închid ochii și să ajung în Lagos.