#Romania & #iasi dupa ani si ani

REÎNTOARCERE - Iași reloaded

Mă îndrept spre ieșirea din România - starea de spirit ? ușurare - după o scurtă & foarte relaxată raită prin capitală.

Iașiul l-am lăsat în urmă… orașul meu origine, pe care l-am revăzut după 7 ani de colindat lumea... Ca în ultimele 2-3 ocazii, și de această dată a fost “business as usual”. O grabă continuă care mi-a permis totuși să mai iau și o gură de aer (rareori CURAT) împreună cu persoane dragi, prin diferite locuri demult uitate... cum ar fi frumosul Parc Copou, o oază de tihnă și verdeață în urbea din ce în ce mai poluată.

Am regăsit Iașiul parțial neschimbat - pe ansamblu. Multe din aspectele negative au rămas… poluarea a devenit omniprezentă, iar curățenia (cu excepția zonei centrului) se cam evidențiază prin absență - în special în zona Gara de Nord, care mi-a înțepat (la propriu și la figurat) ochii - mizerie milenară, gunoaie, mirosuri dubioase... unele lucruri nu se schimbă cu una, cu două... ca să nu mai vorbesc de veșnicele baruri și dughene de aspect repulsiv din aceeași zonă… greu de crezut că prin această zonă ar trece turiști, dat fiind “confortul” oferit de trenurile CFR...

Dar să nu ne pierdem entuziasmul - explorarea trebuie să continue. Parcurgând traseul pe care l-am parcurs în cei 8 ani de Colegiu Național (deci strada Arcu spre Piața Unirii), am regăsit o zonă ponosită invadată de magazinașe kitsch și cazinouri avântate... încă o dată confirmare a așteptărilor, nicidecum dezamăgire !

Dar să mai facem totuși o încercare: arunc o privire spre stânga - Colegiul Național (aparent INTEGRAL renovat - deja un record în sine, căci având în vedere durata lucrărilor de renovare al oricăruia din cele 2 corpuri, niciodată nu au fost ambele simultan în condiții).

Piața Unirii & Hotelul Traian oferă deja o altă priveliște - așijderea Str. Lăpușneanu, cu Cinematograful Republica (de un familiar și liniștitor gri postdecembrist) și noile cafenele apărute ca ciupercile după ploaie (în opinia mea subiectivă de vizitator o dată la 7 ani).

La Fundație, noul pasaj rutier mai spală rușinea provocată de aspectul Bulevardului Independenței, care pare a fi scos direct din 2010.

Lăsăm în urmă Policlinica Mare și Spiridonul deprimant ca întotdeauna. Traversăm Piața Unirii și ne îndreptăm spre Select (Copoul, pe care-l prevăd aprox. același & care a fost mereu zona mea preferată, îl prefer ca desert pentru ziua următoare - prea multă distracție în aceeași zi face rău :)

Observ că stația de tramvai din Piața Unirii este la fel de insalubră ca în trecut - unica diferență este lanțul de patiserii cu nume de apostoli care pare să fi invadat Iașiul + Bucureștiul și să-și găsească câte o firidă în toate punctele cheie ale urbei - spiritul meu critic intră în acțiune: să fie aceasta o reacție la bistrourile turcești ce vând cu spor kebap musulman ?? - glumesc, firește. Mai bine sar peste tema business-ului local - și așa prea puțin prosper...

Trec pe lângă Selectul veșnic tânăr și la modă, încercând să ignor străduța urâțită de magazinele înghesuite și evident prea puțin luată în seamă, în ciuda numelui (Str. 14 Dec. 1989) și a menirii ei de a lega Cuza Vodă de Bulevardul Ștefan cel Mare.

Acolo, “la bulivar”, este deja altă viață - arteră pietonală, mitropolie dichisită și fără rival în captarea privirilor (căci arborii ce pavau odinioară bulevardul au fost tăiați), teatrul în sfârșit cu aspect comercial, puzderie de standuri cu produse de artizanat - într-adevăr o stradă pregătită pentru turiștii care însă nu prea se calcă în picioare... mă rog... speranța moare ultima!

Surpriza următoare a fost provocată de mina Casei Cărții, ce părea dezafectată... și de tronsonul fercheș de clădiri seculare de vis-a-vis de sediul PSD... O fi din pricina proximității Bisericii Trei Ierarhi ? Cum s-a produs minunea ?... Mi-a plăcut și m-a distrat un nou local într-un voit stil “revival”, evocând un fanariot secol al XIX-lea - exemplu concret : Cârciuma Veche.

Avansând, percep o Moldovă cu geamuri fumurii și aer de Goldman & Sachs, dar și un Palat nou-nouț (de nerecunoscut), ce ascundea un întreg CBC - o încrucișare între grădinile Sans-Souci, edificii de outlet american și câțiva noi zgârie-nori tip Las Vegas. Grădinile erau populate de un mix de ieșeni, însă noile baruri și restaurante cu terase acuzau dorințele deșarte de afirmare ale figurației locale din domeniul "afacerilor" de orice tip. Revin la refrenul inițial: puține lucruri s-au schimbat efectiv...

Mi-ar fi plăcut să observ mai multă mișcare intelectuală, artistică... însă mai mult s-a evidențiat arivismul... aici aș putea chestiona proveniența sumelor monstru folosite la construirea complexului Palas & contribuția fostului primar Nechita la partea cu obținerea terenului... ori investițiile în programul Ateneului Tătărași, care acum, sub patronajul PSD, se străduiește să facă un salt de calitate... ce coincidență!

Se pare că Politizarea salvează România… deschiderea stagiunii Ateneului Tătărași a constituit un moment cheie al sejurului meu, deoarece mi-a dat posibilitatea de a vedea reflectată situația urbei mele.

Evenimentul a fost o lăudabilă inițiativă, muzicienii invitați - bine pregătiți, dar Steaua (Polară) a spectacolului ar fi trebuit să fie, în concepția ”regizorului”, blonda ageamie responsabilă de momentele poetice, însă care nici măcar o "Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie" cu intonație nu a putut rosti… de altfel, o alegorie perfectă a orașului meu de baștină: valoare & potențial există, însă în centrul atenției sunt mereu cei ce sunt în anumite “relații” ori oferă “prestații” deosebite șefilor...

Un spectacol cu happy-end & focuri de artificii pentru Iași ! Aș putea spune că Moldova e noua Sicilie ? Sau că (,) Chirica e noul Nechita ?? Fără îndoială !