#hongkongprotests Amintiri din #hongkong - pace & #proteste

HONG KONG, ultimele clipe de liniște 

Nu mi-aș fi închipuit că ceea ce părea a fi o oază de modernitate și occidentalism (una dintre primele din sud-estul Asiei) s-ar putea transforma în doar 2 luni într-un teatru de război. Desigur, tensiunile dintre Hong Kong și China nu sunt noi, ceea ce se vede în momentul de față este doar punctul culminant, consecințele picăturii ce a umplut paharul. 

Încă de la încheierea celor 99 de ani de concesiune britanică, în 1997, China a dorit să-și sporească influența în regiune. Statutul special de care se bucură HK, autonomia, este însă garantată de China și de partidul comunist ce o prezidă. HK nu deține o armată proprie, doar o administrație locală ce îi conferă o invidiabilă libertate: moneda proprie, dolarul HK, un mediu de afaceri prosper, sistem atractiv de impozitare, perspective economice globale. Nu este de mirare faptul că megalopolisul, situat de multă vreme în topul celor mai moderne la nivel mondial, este comparabil cu Tokyo, Seul ori Singapore la capitolul venit pe cap de locuitor, nivel de trai, dezvoltare umană, prosperitate, lipsa a corupției, competitivitate economică și financiară. 

Ceea ce declanșat însă protestele actuale, o imprudență parțial permisibilă la nivel economic, a fost dorința Chinei de a forța mâna autorităților locale în mod irevocabil: impunerea obligativității de a-i trimite pe cei certați cu legea la Beijing... în sine, o cerere nu extrem de exagerată, însă ceea de a deranjat și i-a determinat pe liderii mișcării "independentiste" (Civil Rights Front, fondată în 2002) să acționeze a fost valoarea simbolică a 'ordinului': faptul că HK este încă la cheremul Chinei, sub dominația comunismului ce a transformat republica într-un ținut considerat inferior de către HK ce s-a bucurat de peste 100 de ani de occidentalism, într-un cras contrast cu aplatizarea și, în consecință, platitudinea indusă de comunism... 

HK a intrat pe mâna britanicilor în urma Primului Război al Opiului (1839-1842) pentru a reveni sub dominația chineză în 1997 - o perioadă în care Imperiul Britanic a modelat regiunea din toate punctele de vedere. 

Cunoscuții mei din Shanghai, o metropolă ce a atins în ultimii 10 ani un nivel surprinzător, aptă de a concura nu doar cu HK, ci cu tigrul sud-asiatic, SINGAPORE, mi-au menționat sentimentul de superioritate reflectat în aroganța nativilor din HK față de chinezii mandarini, ce invadează insula HK și peninsula Kowloon, atrași de aura vestică a polisului, de centrele comerciale și de Bulevardul Starurilor (dominat de faimoasa statuie a lui Bruce Lee). Într-adevăr, ceea ce am observat o săptămână mai târziu în HK mi-a confirmat spusele amicului meu. 

HK are propriul dialect, cantoneza, propria monedă, propriile instituții, iar apartenența la China în urma fatidicei retrocedări este văzută ca o pedeapsă inutilă, o farsă a destinului... 

HK a fost mereu un refugiu pentru dizidenții de pe continent: așa cum s-a întâmplat și în anii 90, când mișcarea religioasă Falun Gong atinsese o popularitate periculoasă pentru partidul comunist, reunind mai mulți membri decât Partidul. Consecința logică: interzicerea practicării cultului în China, așadar, fuga majorității membrilor în HK sau în State…

HK pe care l-am văzut și experimentat eu în aprilie anul acesta era unul angajat într-o dezvoltare ce ignoră cu vehemență poziția geografică și politică, apartenența nedorită la un stat ce nu poate reprezenta spiritul localnicilor. Străinii ce au ales să se mute la HK pe motiv de serviciu iubesc tocmai acest haos sud-asiatic impresionant, dar primitor, clima, faleza insulei transformată într-un paradis al amatorilor de sport, atent vegheată de impozanți zgârie-nori ce par să ardă în lumini fantastice odată cu lăsarea întunericului… bărcile cu pânze tipice cantoneze nu mai sunt de văzut plutind în derivă spre Kowloon, metropola este parțial un șantier destinat viitorului... ultima relicvă a mijloacelor de transport tradiționale este feribotul de lemn ce face legătura între cele 2 țărmuri… oarecum incredibilă, dar în același timp logică această combinație de futurism și tradiție; chiar în vecinătatea unor falnice hoteluri, bănci sau clădiri de birouri, furnicarul vieții zilnice nu pare a fi deranjat de pretențiile de progres: tarabe cu fructe colorate, magazine cu ierburi sau leacuri chinezești, un templu, street-food. Aș fi fost dezamăgită dacă aș fi fost înconjurată doar de fețe internaționale sau lanțuri de restaurante ultra populare… mi-ar fi lipsit amprenta locală, dovada că mă aflu încă în Asia… 

În orice caz, sfârșitul de săptămână abia încheiat a fost al 11-lea marcat de proteste pașnice… o intervenție militară nu ar fi în interesul Chinei, iar protestatarii așteaptă o soluție profitabilă… 

Cetățenii de vârsta a doua sau a treia nu văd mereu cu ochi buni manifestările tinerilor activiști, în principal din pricina paraliziei ce cuprinde urbea în zilele respective… mulți sunt imigranți economici, veniți din China continentală pentru o viață mai bună. Ca de obicei, contradicțiile apar la nivel semantic: ce înseamnă "viață mai bună" pentru o generație în căutare de bunăstare materială, în opoziție cu una însuflețită de idealuri de libertate și încredere în viitorul regiunii?...