#cipru #nicosia #lefkosia & #lefkoșa

#CIPRU - NORD vs. SUD: #LEFKOŞA & #LEFKOSIA

Cipru: o insulă divizată de o dispută politică, etnică, teritorială... un conflict ce a rămas de fapt nerezolvat, încă din 1974 - lovitura de stat ce a dus la răsturnarea președintelui Makarios, frica Turciei că întreaga insulă s-ar putea uni cu Grecia, trupele turcești trimise în Cipru & tancurile care au strivit străzile cartierelor grecești din Istanbul...

Tocmai m-am întors dintr-un voiaj în paradisiaca insulă mediteraneană, sfâșiată la propriu în două de discordiile trecutului, plutind actualmente într-un statu-quo tolerabil ambelor părți... în stand-by... în așteptarea cui ? În așteptarea retrocedării suprafețelor ocupate de Ciprul de Nord în urma invaziei turce din 1974 - teoretic, în urma conflictului armat, partea de nord ar fi trebuit să ocupe doar 13% din teritoriul insulei, dar practic, este vorba de ceva mai mult de 30%...

Statul Cipru (Kypros), membru UE, așteaptă încă acest moment... nu se știe dacă astfel Republica Turcă a Ciprului de Nord va dobândi în primul rând din partea vecinilor din sud recunoașterea oficială... oare rănile trecutului s-ar putea într-adevăr vindeca prin astfel de compensații teritoriale ?...

În orice caz, știind că Ciprul de Nord are sprijinul nemijlocit al Turciei, un aliat - din toate punctele de vedere - mult mai prezent decât restul lumii, recunoașterea internațională nu mai reprezintă o necesitate stringentă...

NICOSIA, capitala ambelor țări ce ocupă insula, este parcursă de o graniță ce a încetat să mai amintească de cea din Berlinul Războiului Rece... Controalele vamale s-au fluidizat demult, zona neutră dintre Lefkosia și Lefkoşa face deja parte din peisajul urban. Ea reprezintă o trecere instantanee între un teritoriul cipriot-grec și o mică Turcie… 

LEFKOSIA este capitala statului cipriot-grec, iar LEFKOȘA - cea a Republicii Turce a Ciprului de Nord, un stat de facto, nu și de jure, fiind recunoscut ca atare doar de Turcia, de care este strâns legat - la figurat, dar și la propriu, grație unicului aeroport de pe teritoriul nordic... 

Lefkoșa pare cu adevărat o exclavă turcă - această impresie este covârșitoare și mai mult decât justificată:

De la privirile locuitorilor, la cafenele, ceainării sau patiseriile cu vitrinele garnisite cu baklava, și până la cazinourile interzise ciprioților turci, destinate însă cetățenilor turci sau ruși, până la panoul gigantic plasat în mijlocul peisajului montan aflat pe la jumătatea autostrăzii Lefkoşa - Girne (o stațiune “de export” ce îmi aduce aminte edificiile moderne din Ortaköy): ce ar putea spune panoul cu pricina ??

În buna tradiție patriotică turcească, îl citează pe Atatürk "ce fericit este cel ce poate spune SUNT TURC" (“ne mutlu Türküm diyene”).

Localnicii cu care am discutat s-au distanțat de poziția actuală a Turciei, pe care nu o comentau în niciun fel. Politica nu le aduce niciun beneficiu. În privința unui frate mai mare de genul lui Erdoğan comentariile de orice fel ar fi insulte... Comerțul este foarte profitabil în zonă tocmai datorită turiștilor în mare parte turci și ruși; cealaltă categorie fiind britanicii, nemții sau cetățenii UE, care se lasă pradă curiozității și evadează din partea greacă, atrași poate de mărfurile turcești și de prețurile o idee sub nivelul UE pe care le practică întregul Cipru de sud. 

Lefkoşa nocturnă are mult mai mult farmec decât cea diurnă... Gradul de autenticitate sporește îndeosebi pentru că turiștii dispar... în amurg femeile se retrag la casele lor, și doar bărbații (din nou în buna tradiție turcă) rămân să mai colinde străzile, stau la taifas prin cafenele, ori își aduc aminte că și moscheea este deschisă, chiar dacă nu este vineri...

Catedrala Sf. Sofia, construită în secolul al XIII-lea, a fost transformată de către otomani în moschee (Selimiye Camii) și domină până astăzi întregul oraș... Iar luminile amurgului o fac sa pară și mai impunătoare... În această parte a orașului, mai compactă și mai omogenă din punct de vedere arhitectonic decât cea sudică, rămășitele otomane sunt omniprezente: ulițele înguste, hanul (acum restaurant) Kumarcıların Hanı (sec. XV-XVI), Caravanseraiul acum populat de magazine de mătăsuri ori cafenele în stilul otoman al secolului al 16-lea, când sultanul Süleyman Magnificul a permis comercializarea acestei băuturi în piețele centrale...

Trecutul îndepărtat este mai mult decât valorificat aici... el este exacerbat, în absența vreunor urme de seamă ale prezentului... în Istanbul (sau cum îl numesc mândrii greci, Constantinopolis) prezentul te smulge din visarea oriental-otomană... Lefkoșa încarcerează călătorul pasionat de Orient într-o epocă excelent conservată... în centrul vechi, totul stă sub semnul Imperiului Otoman... Numai spre ieșirea din oraș se poate observa amprenta Noului - construcții funcționale, cazinouri, tribunalul, cunoscut încă drept “Court” - cei 82 de ani de dominație britanică încheiați în 1960 dăinuie chiar și în regulile de circulație ale întregii insule: se conduce până în ziua de azi pe partea stângă…

“Dominație”, “protectorat”, “alianță”... concepte care ar putea defini doar parțial situația actuală a Ciprului de Nord - este vorba de o realitate complexă, de o aripă deosebit de protectoare după ‘75 încoace - deoarece Turcia nu a putut renunța la un teritoriu atâta amar de vreme otoman...

Hrănindu-se cu speranță și lăsându-se influențat de politicile continentale doar din necesitate (și în doze moderate, ce nu dăunează sănătății, judecând după buna dispoziție a populației), un popor atât de primitor și deschis precum cel cipriot (sudic & nordic) are privilegiul de a viețui într-un colț de rai, unde priveliștea sublimă, clima și bucatele mediteraneene te îndepărtează de realitățile globale și te îndeamnă să consideri politica și viitorul doar un subiect de dezbătut la o cafea și o baklava...