#Romania @ Targul de Carte din #Leipzig 2018

ZOOM in - România, Guest Star La Târgul de Carte din Leipzig 2018

România a trezit interesul publicului la Târgul de Carte din Leipzig... din punct de vedere literar, patriei i s-a acordat atenția sperată - asta a fost și problema: i s-a acordat atenție în primul rând României în ansamblu, în special politicii și apoi literaturii. Cum este și firesc atunci când un fost stat comunist, care încă se mai zbate în mrejele trecutului, se poziționează de bună voie și nesilit de nimeni în colimatorul Vestului - presa nu va rata ocazia, iar întrebările vor depăși mereu granițele domeniului literar.

Exact așa s-a și întâmplat - literatura română, cei 50 de scriitori prezenți și cele 40 de traduceri pentru piața germană au servit drept ideal punct de plecare, reprezentând prilejul ideal pentru a analiza prezentul și a aprofunda chestiunile trecutului; orice manevră de distragere a atenției de la haotica situație politică, atât de nepopulară în Germania iubitoare de libertăți civile și aprig dușman al corupției, a fost inutilă din start.
Balcanii sunt cunoscuți drept "butoi de pulbere" al Europei încă de la caricatura din 1912, pe când eticheta ‘izvor nesecat de corupție’ ne-am fabricat-o noi singuri încă din primul deceniu postcomunist - lucru manual se cheamă...

Guvernanții României au oferit astfel presei nemțești posibilitatea de a lua pulsul națiunii scriitoricești aflată în deplasare.

Iar răspunsul la asemenea întrebări nu se poate nega… Mărturiile scriitorilor contemporani au confirmat în totalitate investigațiile făcute de câteva ziare în ceea ce privește abisul/peisajul politic românesc.

În 16 martie, Tagesspiegel a publicat un articol pe această temă: se vorbea despre haosul ce domnește la București și de lupta anticorupție - “România: statul politicamente zbuciumat de la Târgul de Carte”. Iar prima frază introduce deja cititorul într-un univers cunoscut prea bine oricărui român: unul în care "a deosebi minciunile de adevăr este o știință în sine".
Au fost citate și impresiile autorului (Gregor Dotzauer) după vizita în capitală - plimbarea pe Calea Victoriei, arhitectura Micului Paris, statuia lui Atatürk - speranțele, perspectivele de progres de odinioară și crunta realitate contemporană...
Se menționează cei 5 miniștri ai culturii din ultimii 2 ani și cele 3 guverne din ultimele 12 luni. Nu a fost trecută cu vederea nici premiera absolută constituită de Viorica Dăncilă, atât ca prima femeie prim-ministru, dar nu numai: "Viorica Dăncilă trece drept fidelă acolită a șefului de partid Dragnea, dar și drept risc de securitate externă: într-un interviu televizat înainte de întronarea sa, a declarat că Iran și Pakistan ar fi membre UE."
Dragnea apare și el, calificat drept "vorbestrafter Wahlbetrüger", menționându-se și prejudiciul de 21 de milioane de euro pentru care este investigat. Nici vestita Ordonanță 13 nu este uitată, nici protestele dezlănțuite și reluate în mod regulat.

Exact la capitolul corupție în România este intervievat și Mircea Cărtărescu, ce dă vina pe otomani pentru integrarea corupției în ADN-ul mioritic, afirmă că România este una dintre cele mai corupte țări de pe planetă, își exprimă frica de alunecare a țării în dictatură, însă susține forța fără precedent a societății civile - un exemplu de corupție din lumea literară este imediat pus la dispoziție de către jurnalistul Tagesspiegel:

Uniunea Scriitorilor, căreia îi revin 2% din fiece carte vândută, își alocă salariile și bursele după criterii și reguli greu de pătruns... Consecința: 200 de procese pe rol și lipsa încrederii tinerilor autori.

Nici Varujan Vosganian, vicepreședintele Uniunii Scriitorilor, și nici contradicțiile ce-l înconjoară nu au fost uitate: cu o exactitate uimitoare este numit "weitläufiger Hansdampf in vielen Ämtergassen" - intelectual implicat în politică, fost ministru al economiei, vice președinte ALDE și semnatar al inițiativelor și legilor pro-corupție ale partidului pe care-l reprezintă…

Literatura română - diamant ce subzistă în pofida mizeriei politice omniprezente… aceasta este concluzia aproximativă.

Evident este că cei de la Tagesspiegel, ce s-au numărat printre jurnaliștii invitați la București de către Asociația Editorilor din România, partener al Ministerului Culturii și Identității Naționale (o sintagmă care ar fi interzisă într-un astfel de context în Germania, țin să adaug!), nu au redat imaginea dorită de gazde... S-a jucat la risc, iar rezultatul a fost invers proporțional cu așteptările, căci presa nemțească (spre deosebire de mulți dintre actorii mediatici autohtoni) relatează adevărul și nu se poate cumpăra...

Însă acesta nu a fost singurul articol ce a evidențiat literatura ca forță de rezistență și protest față de politica actuală a României și față de imaginea distorsionată pe care autoritățile doresc să o afișeze.

Textul intitulat "O prăpastie mai adâncă decât ne-am așteptat", a fost publicat în 18 martie tot în Tagesspiegel. Dezamăgirea statului român față de sinceritatea compatrioților scriitori în deplasare a fost extrem este bine descrisă: în loc de "portretizare drept vârf al unei Europe moderne, imaginea reflectată de proprii scriitori a fost mult mai funestă".
Meleșcanu a fost prezentat ca unic reprezentant al guvernului - actual ministru de externe, însă "fost șef al Serviciilor Secrete Externe", ce a adresat “ein farbloses Grußwort im gebrochenen Englisch” ("salut incolor într-o engleză insuficientă").

În timp ce Leipziger Volkszeitung (19 martie) scrie: “Corupție? Nu există în România. Proteste? Doar o minoritate. Sau cel puțin așa afirmă ministrul de externe Teodor Meleșcanu la ceremonia de deschidere a Târgului de Carte.”

Punctul de plecare, dar și tema articolului este mesajul insignei galbene #rezist, care a fost distribuită cu succes de către autorii prezenți.

Literatura română a fost din nou văzută prin prisma politicii, ceea ce a conferit scriitorilor o aură cu adevărat tragică - în conformitate cu motto-ul ales.

Filip Florian și Cătălin Mihuleac au fost citați la capitolul trecut vs. prezent într-o Românie în care “în ziua de astăzi viața este insuportabilă” (F. Florian).

În baza afirmațiilor celor intervievați se formulează și concluzia tragică, nimic nou sub soare pentru cunoscători: în România nu se poate trăi din scris.

Iar pentru că nu se putea discuta doar despre trecutul comunist ori prezentul frustrant, s-a căutat și expresia vreunei perspective de viitor; exemplul edificator a fost depistat de ZDF în volumul Laviniei Braniște - dilema atâtor tineri ce și-au pierdut RĂBDAREA și speranța în vreo posibilă schimbare a politicii românești: #rezist sau plec? Este emigrarea o problemă sau o soluție?

Leipziger Volkszeitung are și cifrele: 3,4 milioane de români trăiesc în străinătate.

Nimic mai adevărat: România sângerează în primul rând POTENȚIAL - zi de zi… iar situația nu dă semne de ameliorare. O tendință naturală, în fond: dacă 29 de ani nu au fost suficienți, până când #rezist?...

Tema apare și în volumul Gabrielei Adameșteanu, care a declarat că “emigrarea este cea mai importantă problemă a prezentului.”

Într-adevăr, prezentul românesc are o sumedenie de probleme… unele mai vizibile peste graniță, altele ba…

Însă observațiile și concluziile colegilor nemți nu puteau fi mai corecte; nu sunt necesari ani de cercetare asiduă - la o privire atentă, realitatea nudă se revelă unui ochi bine antrenat.
Prin urmare, România nu a reușit să vrăjească publicul pentru a face uitate păcatele "democrației" postdecembriste - dimpotrivă, cred că doza considerabilă de critică/ autocritică a fost extrem de înviorătoare și mult mai bine primită de un public vigilent și informat.
Mișcările de “învăluire/cosmetizare” ce funcționează atât de bine în țară nu înșeală pe nimeni în străinătate.