#serbia in prezent, #bosnia & condamnarea lui Mladic

SERBIA sau Uitarea trecutului

Serbia - au trecut mai mult de 20 de ani de la masacrele etnice din anii ‘92-’95… totul s-a petrecut aici, în inima Europei, pe un teritoriu care ne-a fost și ne este încă vecin, însă care pentru România post-”revoluționară” nu a prezentat (din nefericire) atâta importanță precum Vestul Europei ori Statele Unite… Cât despre epoca posterioară războiului ce secătuise Balcanii… s-a așteptat o aplanare a conflictului, ca și cum timpul ar fi trebuit să vindece toate rănile… dar iată că timpul n-a fost suficient, iar ca în repetate rânduri în cursul istoriei, aparențele de liniște nu anulează tensiuni latente - ci dimpotrivă, permit uitarea trecutului recent…

Radko Mladic a fost în sfârșit condamnat pe viață în cursul acestei săptămâni (22.11.) - fapta i se cunoștea demult: GENOCID împotriva musulmanilor, croaților și a altor non-sârbi. Cu toate acestea, președintele actual al Serbiei, Al. Vucic, este de părere că verdictul este “nejustificat”, afirmând că lumea “ar trebui să înceapă să privească spre viitor, și nu să se înece în lacrimile trecutului”. Atitudinea guvernului Serbiei față de trecutul recent este clară.

CNN a difuzat în ultimele zile reportaje și imagini din 1993, în care un arogant Mladic afirma surâzător în prezența trupelor sale și a presei internaționale că “nouă ne plac musulmanii, însă nu într-un număr atât de mare”. Confruntat atunci într-un interviu CNN cu acuzațiile ce i se aduceau de către SUA, care îl considera un criminal de război, Mladic a răspuns că lupta “pentru a-și apăra poporul”... Masacrul, purificarea etnică de la Srebrenica era pentru el o chestiune patriotică, esențială pentru crearea unei Serbii Mari...

Hotărârea Tribunalului Crimelor din Fosta Iugoslavie era menită să faciliteze  reconcilierea în Balcani și să pedepsească exemplar crimele împotriva umanității săvârșite în războiul din Bosnia… Dar Serbia, deși văzută ca agresor și acuzată de către organizațiile internaționale pentru drepturile omului de atrocități la o scară mult mai mare decât oricare dintre foștii dușmani, nu și-a asumat nicicând responsabilitatea pentru crimele comise în numele poporului sârb… cu alte cuvinte, nu și-a recunoscut nici până în prezent vina !…

În plus, analiștii politici observă o tendință a Serbiei de a reveni la naționalismul predominant în anii ‘90, primind cu brațele deschise foști asociați ai lui Slobodan Miloșevici - cum ar fi fostul general Lazarevici, condamnat la 14 ani de detenție pentru deportarea forțată a peste 700.000 de albanezi în Kosovo și eliberat (prematur) în 2015, care a fost atunci întâmpinat ca un erou de către autorități.

În octombrie 2017 Lazarevici a fost chiar invitat să țină o prelegere la Academia Militară din Belgrad - tema prelegerii a fost “Eroismul și umanitatea soldaților sârbi în apărarea în fața agresiunii NATO”.

UE s-a opus acestei inițiative, însă Ministrul Apărării Al. Vulin a fost de altă părere: în octombrie, acesta a comunicat unui grup de veterani faptul că Serbia nu mai are de ce să se rușineze de ofițeri ca Lazarevici...

Toate acestea în contextul în care Serbia este un stat candidat la aderare UE…

Balcanii sunt pe bună dreptate numiți “butoiul de pulbere al Europei”... o zonă dintotdeauna influențabila politicamente caracterizată de o instabilitate proverbială. Vidul de putere lăsat de destrămarea Iugoslaviei atrage în continuare interese și forțe politice opuse…

Conform New York Times, Rusia posedă în Serbia un aliat din ce în ce mai receptiv: este singurul stat din afara Fostei URSS care are un acord de liber comerț cu Rusia, și concomitent, candidatul UE cu poziția cea mai favorabilă Rusiei, refuzând cu vehemență aplicarea sancțiunilor impuse Rusiei din pricina situației din Ucraina.

Oficiali ai UE condamnă jocul dublu întreținut de Belgrad, ce urmărește atât un parteneriat cu Bruxelles cât și unul cu Moscova, în vederea maximizării profitului propriu… Statele Unite, reprezentate de Hoyt Brian Yee (Dept. Afaceri Europene și Eurasiatice), au solicitat în octombrie o decizie finală a Serbiei: Est sau Vest ? Reacția lui Vulin a subliniat și reiterat  libertatea de decizie a Serbiei, care “decide fără a lua în considerare importanța celor ce cred ca pot decide pentru noi”.

New York Times o citează pe directoarea Centrului de Studii Euro-Atlantice din Belgrad, Jelena Milic, conform căreia propaganda rusească a influențat modul în care guvernul sârb ilustrează reformele democratice cerute de către UE: acestea sunt prezentate drept “presiune” exercitată de către Bruxelles, viziune ce permite politicienilor sârbi cosmetizarea rezistenței în patriotism.

Evident este că Serbia trebuie să aleagă la un moment dat: combinarea aparenței progresist-europene cu obiectivele pur naționaliste nu este nici convingătoare, nici sustenabilă...

Naționalismul câștigă din ce în ce mai mult teren într-o țară care dorește să ofere cetățenilor un motiv de mândrie care să compenseze nenumăratele lipsuri… Serbia  Belgradul este un oraș care ignoră trecutul și continua cu trufie să dăinuie… la o primă vedere, unui călător cu greu îi vine să creadă că de aici au pornit atrocitățile din 1992... sau că undeva, într-un sat sârb uitat de lume, există o școală numită Radovan Karadzic, care este considerat erou local… sau în Belgrad există persoane ce doresc să dea numele lui Radko Mladic unui bulevard… Aspectul atât de european al Belgradului înșeală...

În timp ce Sarajevo... se încăpățânează să-și continue și el existența, păstrând însă amintirea crimelor de război pretutindeni: urmele de gloanțe de pe zidurile unor clădiri, Flacăra Veșnică din centrul nou… sau Veliki Park, unde se află monumentul închinat copiilor uciși în timpul asediului orașului: este vorba de o fântână ce simbolizează o mamă protejându-și copilul, și al cărui bazin de bronz este fabricat din cartușele colectate în zonă... dar și statuia “Nermine, dođi” (= “Nermin, haide”) a sculptorului Mensud Kečo - statuia îl reprezintă pe Ramo Osmanović strigându-i fiului său, Nermin, să se predea armatei sârbe… trupurile neînsuflețite ale celor doi au fost găsite într-o groapă comună nu departe de Srebrenica…

Și cu toate acestea, condamnarea lui Mladic este un act “nejustificat”, conform președintelui Vucic !...

În Belgrad și în Sarajevo, dar chiar și în Germania am cunoscut persoane ce au trăit ori au participat la război - toți păstrează o amintire vie a acelor vremuri, însă cei mai mulți preferă să nu vorbească…

Nici tăcerea, nici timpul nu sunt soluții...

Iar naționalismul exacerbat atât de la modă în prezent nu este un panaceu… pentru nimeni.

Așa cum sechelele Celui de-al II-lea Război Mondial pe teritoriul iugoslav au contribuit la atitudinea și atrocitățile Serbiei în anii ‘90, negarea și ignorarea culpei în războiul din Bosnia nu pot duce la o conviețuire pașnică în Balcani...