#Pensionar special in RO

PENSIONAR SPECIAL în România - Armată, MAI & SRI

În cadrul dezbaterii pe tema “pensiilor speciale” a apărut un articol pe Republica.ro în apărarea armatei care ar suferi atât în urma ridiculizării datorate unor stereotipuri ce nu ar face cinste nici instituției din care fac parte, nici pensiilor speciale pe care ar trebui să le primească… se invocă trecutul de la Cuza încoace, generali ca Prezan și Averescu în Primul Război Mondial, responsabilitatea pe care o are armata față de popor, parcursul “carieristic” pe care îl urmează un militar și eforturile pentru a rămâne în sistem - în contrast cu alții, care au preferat să renunțe la o astfel de cariera și sa plece în străinătate… ce are a face una cu alta ??

Se vorbește de pensii speciale, afirmându-se că atributul “special” ar fi cel ce de fapt deranjează… se face cu alte cuvinte apologia întregii armate discreditate pe nedrept - când nici nu a fost vorba de așa ceva - pierzându-se ori evitându-se ideea principală: ofițeri pensionați prematur cu pensii exorbitante și (NOTA BENE) nemeritate !

În primul rând, cuvântul “special” nu este cel ce deranjează - politicienii ce cauzează discriminarea în remunerație este ceea ce  deranjează ! Din nou cu teoria formelor fără fond, care terorizează România… terminologia deja nu mai importă, am trecut de mult de așa ceva… după revoluție, în era “emancipării” postcomuniste, cuvintele mari erau poate mai importante, pentru că se spera cu adevărat un sens nou în spatele lor, se dorea nu doar traducerea realităților internaționale în limba română, ci și alinierea României la lumea civilizată prin intermediul noului limbaj… însă în prezent, aspectele de genul acesta nu mai au nicio importanță, pentru că o emancipare lexicală nu este neapărat și una factibilă… mă rog, divagarea mea lingvistică este în orice caz mai aproape de subiect decât apologia autorului articolului, care ar putea intra la categoria “mărturisirile unui militar patriot discriminat”...

Armata o cunoaștem cu toții - vremurile de aur (dacă se poate spune c-a avut așa ceva) în care era glorificată în mod automat de către rege sau partid au apus demult… acum se poate spune lucrurilor pe nume: majoritatea cadrelor ei superioare se orientează NU după o anumită etică, ci în funcție de REGIMUL politic & sursele mai promițătoare de câștig - acestea nu sunt noutăți. Că nu toți militarii și ofițerii ar fi de așa “orientare” - probabil, nu resping teza. Însă motivul numărul 1 pentru care tinerii se intonează nu este cel patriotic, ci perspectiva financiară !! De ce oare ?...

În orice caz, armata, cu toate fațetele și moravurile ei, este acceptată - știindu-se că tolerează militari ce slujesc banul și funcția. Corupția e în toate, nimic nou sub soare. Noutatea ar fi doar justificarea unor pensii discriminatorii pentru restul populației, care EFECTIV a muncit - nu doar a reprezentat armata, purtând uniforma și fiind teoretic mereu pregătită pentru a apăra țara de un pericol ce nu s-a materializat (și care în epoca NATO & UE nici nu prea se va materializa), așa cum a făcut ofițerimea atâta amar de vreme (nota bene, nu mă refer la grosul cadrelor inferioare). Cât despre misiunile în afară - acestea s-au realizat cu și pentru NATO & SUA, nu era vorba nici de patriotism, nici de vreo altă  motivație din partea noastră.

Da, Armata Română trebuie să existe, de acord. Cadrele ei, aidoma - de acord și aici. Însă până la îngroșarea rândurilor generalilor, a pensionarilor ofițeri și ale pensiilor acestora într-o asemenea măsură este cale lungă. Statul trebuie să se ocupe și de populația civilă, de pensionarii care nu își pot permite medicamente și trăiesc într-o mizerie cruntă, nu de recompensarea exacerbată a unor cariere militare care nu au avut decât rol reprezentativ în vremuri de pace.

Este vorba de priorități și de bunăstarea TUTUROR pensionarilor - un ex-militar nu va tuși dacă pe perioada vacanței nu va ocupa un suite într-un hotel de 5 stele pe Coasta de Azur și va trebui să se mulțumească cu unul de 4 stele, însă pentru unul civil, cu pensie mică și în consecință cu speranță de viață mai scăzută, chiar contează câțiva lei în plus pe lună.

În concluzie, valul de nemulțumire (justificată!!) este cauzat atât de ofițerii & generalii “privilegiați” (676 ??!!), cât și de politicienii care nu contenesc să-și protejeze acoliții și să le asigure o viață liniștită și luxoasă - înainte și după pensionarea timpurie…

Faptele armatei de acum 100 de ani nu prezintă relevanță în dezbaterea de față - iar dacă ar fi să joace un rol, ar fi unul totalmente negativ, dat fiind că ea a fost mereu de partea conducerii țării, nu de cea a poporului… În 1907 era supusă regelui - câte victime a avut înăbușirea răscoalei ?

Iar în Primul Război Mondial: țăranii au fost cei ce au luptat - pentru pământ, NU neapărat pentru un ideal…

Idealul a lipsit și în al II-lea Război Mondial, căci astfel n-am fi intrat în război de partea lui Hitler - Pogromul de la Iași din 1941 vă spune ceva ? Au fost împușcați 14.000 de evrei în curtea poliției - unde era armata pentru a proteja poporul ?

În 1946, la vremea colectivizării și pe toată durata regimului comunist, Armata Română pentru cine a luptat ?

Să fim serioși, armata nu a mai apărat de mult țara sau populația civilă de un pericol iminent, ea a susținut mereu regimul politic - la fel și în 1989: cine erau “teroriștii” de la Revoluție ? Cine trebuia să protejeze populația în ‘89 și în timpul mineriadelor ?… De multă vreme armata noastră luptă mai mult pentru avantaje…

Mi-ar plăcea așadar să cred cu adevărat că militarii nu vor privilegii, că doresc doar să-și respecte jurământul… (deși și chestiunea cu jurământul nu prea mai prezintă credibilitate la noi - când mă gândesc la medicii pentru care jurământul hipocratic nu are nicio însemnătate și care tânjesc după “plăți informale”)...

Instituțiile statului, deci și Armata, încă se mai respectă în România, chiar dacă nu toți reprezentanții acestor instituții merită respect...

Ideea este alta: CORECTITUDINEA, respectul acordat, deci remunerarea justă & direct proporțională cu efortul depus efectiv la locul de muncă - pentru militarii pensionați, cât ȘI pentru ceilalți contribuabili de vârsta a III-a, pensionari fără statut special, dependenți de ajutorul acordat de stat: bine-meritata PENSIE.