#LIBERTATEA de a NU sta degeaba

LIBERTATEA DE A NU STA DEGEABA

Dacă nu mă înșel era acum 2 zile - am descoperit încă un articol de-al lui C.T. Popescu intitulat “Libertatea de a sta degeaba“. Se pornea de la ideea că 1 din 4 români se ocupă (conform Eurostat) cu tăiatul de frunze la câini și se ajungea la interesul manifestat de “tineretul din ziua de azi” față de a-și căuta sau păstra un loc de muncă, lansând la final întrebarea-capcană/ momeală: “era mai bine înainte sau e mai bine acum?”

Adevărat, pe vremea “împușcatului” era de neimaginat ca vreun tinerel să nu muncească - totul era organizat de către stat, fiecare trebuia să aibă o ocupație: școală, facultate sau loc de muncă - firește, munca (remunerată sau ba), făcea parte din viata patriotică… toți elevii trebuiau să presteze pe ogorul național, la fel ca și studenții sau angajații, care nu doar că trebuiau să se implice în activități de partid, ci erau “invitați” să facă act de prezență & sa participe activ la manifestările de 23 august etc. Nimeni nu putea sta degeaba!! Toată lumea, cu mic și mare, era antrenată într-o mișcare continuă, menită a stimula și a da impresia unei eficiențe nemaipomenite… însă toată vânzoleala instigată de PCR era doar una doar aparent productivă… de ce ? Pentru că populația era “condamnată” la acest ritm socialist, în mod obligatoriu optimist și activ : în principiu fizicamente - căci intelectualmente ar fi fost extrem de periculos (deviza preferată era cea a ortacilor “noi muncim, noi nu gândim”).

Vânzoleala era bună pentru întreținerea atmosferei de pozitivitate, rezultatele ei practice erau mai puțin relevante… de câte ori nu se respectau planurile cincinale ?...

Problema pentru mulți a fost următoarea: din pricina obligației la eternă activitate (semn distinctiv al “omului nou” în teribil contrast cu inerția caracteristică burgheziei capitalist-regaliste interbelice), mulți nu erau interesați de rezultate, nu credeau în noul stau și nici nu doreau succesul partidului, dar nu aveau de ales - de la munca obligatorie nu te puteai eschiva; statul și întreprinderile de stat însă ofereau din același motiv un sistem foarte previzibil, comod și ușor de înșelat - o sursă de venit & un adăpost perfect pentru cei ce de fapt nu doreau să muncească, dar se puteau preface excelent… astfel, o veche meteahnă a fost puțin cosmetizată și adaptată vremurilor: cea “de a se afla în treabă”... la adăpostul unui stat bazat pe aparențe, noua atitudine a avut un succes nebun și a contribuit la îmbogățirea multor paraziți - “limbricii” ce refuzau pe față munca au fost astfel mici copii în comparație cu “teniile” în stadiu avansat ce s-au nutrit timp de decenii dintr-un sistem și așa metastazic.

Problema statului degeaba nu e una nici inventată, nici perfecționată de generația post-decembriștilor… ea este un aspect ce apare acum mai dezbrăcat ca niciodată în public… acum măcar există și libertatea de a NU STA DEGEABA pe banii altora, de a te mișca liber în Europa, de a te concentra asupra unor chestiuni considerate capricii ori vise înainte de ‘89: dezvoltare personală, studii aprofundate, ori căutarea unui loc de muncă în orice țară UE (și nu numai) - în funcție de potențial și preferințe. Ca să nu mai vorbesc de sursele de informare sau libertatea de exprimare, fără de care nu aș fi avut nici acces liber la Internet, nici posibilitatea de a publica articolul de față fără a suferi de pe urma repercursiunilor… cenzură, Securitate - există cu adevărat vreun român căruia îi lipsesc aceste “frumoase” realități ?... să fim serioși… Pentru cine era mai bine înainte, în “acvariul” comunist ?? Pentru paraziții politici - cei cu adevărat dăunători statului, gaura neagră în care se scurg eforturile contribuabililor și fondurile UE - pentru ei nu s-a schimbat nimic, doar numele partidului, nimic mai mult…

Termenul “muncă” vine de fapt din slavul “monka”, în rusa actuală “мука”, ce înseamnă “efort extrem, caznă, tortură” - evident, o activitate doar pentru cei curajoși, nu pentru corupții politicieni din RO, adevărata problemă înainte & în prezent, ce au creat și întrețin un sistem în care ori se muncește pe brânci, ori se stă degeaba...

Pentru libertate, însă - cea de a sta degeaba sau ba - s-a plătit deja un preț exorbitant; instrucțiuni de folosință: după gust și bun simț !!… și fără a urma exemplul execrabil al clasei politice...