#romania in ochii lumii: adevar & provocare

Trăiesc în Germania. De multă vreme. Citesc presa locală și internațională. În fiecare zi: în română, engleză, spaniolă, italiană și evident, în germană. Iar astăzi, când am deschis obișnuita pagină de știri, dat fiind că una din temele pe care le urmăresc în presa germană este și România, mi-au apărut în fața ochilor două articole ale unor ziare extrem de importante la nivel național și internațional: Die Welt și FAZ (Frankfurter Allgemeine Zeitung).

Titlurile erau: “De 3 ori mai mulți români și bulgari beneficiari de Hartz IV”; iar subtitlurile erau  caracterizate de aceeași concizie dezarmantă: “150.000 de români și bulgari rezidenți în Germania beneficiază lunar de ajutor social. De 3 ori mai mulți decât în 2013” (Este vorba de în jur de 425 € fără chirie și încălzire, cheltuieli acoperite de către stat). 

Stupoare. Și, cu siguranță, nemulțumire în rândul multor  cititori germani fără așa-numitul “Migrationshintergrund” ori în traducere liberă, origini străine (“străin” fiind oricum un termen periculos în Germania, în care orice fel de discriminare nu este permisă).
Ziarul Die Welt preluase știrea de la Rheinische Post, iar FAZ, de asemenea - datele proveneau de la Bundensagentur für Arbeit, echivalentul Forțelor de Muncă.

În toate 3 articolele se menționează astfel faptul că din 2013 s-a înregistrat o creștere însemnată a solicitanților de Hartz IV: de la 2,6% s-a ajuns la 12%, iar România și Bulgaria sunt frumos plasate în aceeași oală.
Există însă și un context european, la fel de frumos, deși corect, jurnalistic vorbind: totalul imigranților UE ce primesc ajutor social ar fi însă doar de 8%.
Iar veștile bune nu se opresc aici: 60% dintre românii și bulgarii aflați în Germania sunt activi în câmpul muncii, față de de 55%, procentajul imigranților UE activi profesionalmente.

Este citată și opinia cercetătorului în domeniul migrației Herbert Brücker, ce consideră cazul României și al Bulgariei “o poveste de succes”. Însă numai Die Welt precizează afirmația lui Brücker conform căreia este necesară distingerea între România și Bulgaria, căci procentajele sunt diferite: doar 7% din românii apți de muncă primesc ajutorul, față de 22% din bulgari.

Nelămurirea mea este:
De ce în articolul ziarului Die Welt aspectele pozitive privitoare la situația românilor în Germania se menționează doar la final, arătându-se într-adevăr că numărul românilor ce muncesc în Germania este superior celui de solicitanți Hartz IV?

De ce FAZ nu se referă și la diferența dintre numărul de români (7%) și cel de bulgari (22%) ce necesită acest tip de asistență socială? Și, în sfârșit, de ce titlurile sunt “Numărul recipienților de Hartz IV din România și Bulgaria s-a triplat“, fără mențiuni ale statisticilor privitoare la alte grupuri etnice (italieni, spanioli, turci etc.)?
Chiar și numai de dragul principiului “politically correct” ar fi fost un aspect relevant...

În subtitluri apare numărul de 150.000, aspect ce amintește de articolele referitoare la refugiații din Siria, în care se vorbea de sute de mii și de un flux continuu, o tendință periculoasă a mass-mediei, tendință vinovată de anxietatea generală ce a propulsat AfD-ul, Partidul Alternative für Deutschland, pe locul al treilea ca importanță în Bundestag.

Îmi aduc la fel de bine aminte că înainte de criza refugiaților, acum vreo 10 ani, străinii priviți cu neîncredere erau tocmai cei din România și Bulgaria, în cazul cărora nu prea se făcea distincția între cei veniți “în gând de pace”, pentru studii, profesie etc. și cei cu motive mai puțin legale ori decente.

 Între timp, imaginea României în Vest s-a mai redresat - însă doar din cauza apariției unui “rău mai mare”, pentru mulți, “pericolul islamizării Europei”: refugiații musulmani ce au fost integrați în structuri statale pe banii contribuabililor locali.
 Perspectiva s-a schimbat, sau mai bine zis, a suferit o “mutație”, o deplasare mai spre est, spre Asia, spre Orientul Mijlociu, ceea ce, evident, nu înseamnă că România (și Bulgaria, pentru a respecta tendința internațională de înfrățire a celor doi vecini), au “promovat”. Șansa aceasta, deși România este deja considerată membru cu drepturi depline în UE,  este actuala președinție la Consiliul Uniunii Europene.

Suntem deja celebri grație corupției, iar în aceste luni este pus în mod constant sub lupă, descoperindu-se aspecte îngrijorătoare pentru bunul mers al democrației...
 În consecință, tare mă tem că România va pica și la acest examen, ratând în ochii Vestului, la care veștile bune ajung atât de greu, o oportunitate de Upgrade.

Ca întotdeauna, “cheia” se află la guvernul României și la societatea civilă… poate doar materializarea mișcării #șîeu ar putea produce o “schimbare la față a României“, determinând astfel Vestul și ziarele nemțești să facă în mod clar  distincția între diversele state est-european și ale lor eforturi de progres.