#intoleranta & tendinte antisemitiste în #Germania actuala ?

Un nou tip de antisemitism in Germania ?

Săptămânile trecute au fost zbuciumate la capitolul dezbateri și manifestări controversate.

Prima controversă s-a iscat miercuri, 21 iunie, pentru că Arte a difuzat controversatul documentar “Auserwählt und ausgegrenzt - Der Hass auf Juden in Europa” (Aleși și excluși - Ura față de evrei în Europa), realizat de Joachim Schroeder & Sophie Hafner în aprilie 2017, însoțit de o dezbatere “edificatoare”.

Filmul debutează cu unele precizări istorice legate de conflictul secular Israel-Palestina, incluzând epoca postbelică și cea prezentă. Însă unul dintre aspectele cele mai controversate a fost în primul rând cel al donațiilor menite a hrăni propaganda anti-Israel în Palestina, demonizându-se în consecință întreg poporul evreu.

S-a revelat faptul că o sumedenie de ONG-uri și instituții (printre care și Biserica Evanghelică Germană sau partidul spaniol Podemos) pompează bani în UNRWA, o organizație umanitară din Gaza, care face ca mare parte a acestor fonduri să dispară fără urmă. La întrebarea clară a realizatorului: “unde sunt acești bani ?” (pentru că localnicii viețuiesc în condiții foarte modeste, iar construcțiile sunt mai mult scuza decât beneficiarul fondurilor), responsabilul UNRWA - unicul destinatar al ajutoarelor internaționale - răspunde cu un candid “nu știm”, dând vina pe corupție… (comod răspuns… mi se pare oarecum cunoscut… mă întreb de unde ??).

Dar să revenim la documentar - ceea ce se mai arată sunt palestinienii din Gaza, străzile, cartierele lor. Cei intervievați afirmă că își doresc un stat independent, opinând că “soluția bi-statală” este cea necesară. De asemenea, se mai precizează cât de multe persoane cu statut de refugiat trăiesc în Gaza - de ani de zile. Se pare că există interese de a conserva acest statu-quo… (normal, altfel de unde și cu ce pretext ar mai ajunge mare parte din ajutorul financiar umanitar ?)

Câțiva din tinerii intervievați afirmă că peisajul politic local este polarizat de către Hamas, care este în tot și în toate (cum era al nostru PCR, dacă îmi pot permite efuziunea).

Firește, atunci când o grupare teroristă se transformă în partid politic nu mai există nici pluralism politic, nici voci contrariate, ca să nu mai vorbim de opoziție… Gaza depinde până la urmă de sprijinul internațional - o sursă durabilă de venit. Ce s-ar întâmpla dacă Israel ar aproba independența Palestinei ? S-ar pune într-adevăr capăt conflictului - definitiv ? Poate că se mizează tocmai pe întreținerea acestei stări de fapt, poate că interesează mai mult nerezolvarea situației - este până la urmă și o chestiune pecuniară, conform concluziei jurnaliștilor.

În orice caz, în Germania scena hip-hopului agresiv a profitat de propaganda anti-Israel și a generat sloganuri ce ar stârni invidia oricărui neonazist. S-a început așadar cu protestul împotriva politicii Israelului și s-a ajuns la preluarea titlurilor exagerate din presă, care părea să uite de atentatele Hamas, Fatah sau de cele contra evreilor din diverse țări europene, și făcea din Israel Răul întruchipat. Iar unii hip-hopperi musulmani au dus la extrem tendința, inserând insulte și blesteme în “creațiile” lor închinate defăimării evreilor și eliberării Palestinei. La astfel de “manifestări” se adaugă grupuri de tineri (Paris, Berlin etc.) cuprinși de dragostea pentru activism în general, aflați în căutare de cauze cărora să se dedice, care promovează imaginea unui Israel și a unor evrei malefici… se uită mereu că în acest conflict au existat mereu 2 părți, fiecare contracarând mereu lovitura celeilalte; niciuna nu s-a lăsat mai prejos : una cu forțele armate, cealaltă cu atentate teroriste și mentalitate antisemitică inoculată copiilor din fragedă pruncie… opinia publică internațională ignoră această realitate complexă : aceasta e adevărata temă a documentarului. Doar monoperspectivismul naște monștri…

Conform ARD (postul național care comisionase filmul), produsul finit nu slujește însă cu destulă precizie jurnalistică obiectivul propus: investigarea noului tip de antisemitism în Europa.

În consecință, s-au adăugat unele precizări (în opinia subsemnatei și a cotidianului berlinez ‘Die Welt’, previzibile & inutile) cu privire la reacțiile unor organizații cărora nu li se ceruse la timp dreptul la replică, iar în dezbaterea programată în continuarea filmului (menită să “ajute” și mai mult publicul în înțelegerea conținutului) producției i s-a imputat lipsa de imparțialitate, și asta mai ales pentru că, pentru a conferi profunditate viziunii, realizatorii s-au deplasat în fâșia Gaza, cu scopul de a demonta miturile privind sărăcia lucie și opresiunea zilnică suferită de palestinieni.

Dezbaterea menționată a avut loc în cadrul unui cunoscut talk-show ARD, Maischberger - dintre cei 5 invitați, doar istoricul Wolfson și psihologul palestinian Ahmad Mansour au apreciat filmul și investigația jurnalistică pe care s-a bazat. Ceilalți oaspeți (de altfel, nici unul bine pregătit în domeniu), l-au (des)calificat drept “monoperspectivistic”, subiectiv...

O concluzie ironică, căci grație acestei producții abia dacă s-a creat o contragreutate în peisajul mediatic nemțesc, aș preciza eu (și din nou, nu sunt singura).

Filmul este subiectiv, dar nu caută să fie didactic, dezvăluie doar ceea ce nu se știe despre Palestina, despre mecanismele nutrite cu ură & acționate cu bani internaționali, încercând să identifice sursele acestui nou tip de antisemitism și sa restabilească un echilibru istoric.

O manifestare aproape cu același ton antisemitic a avut loc vineri, 23 iunie, în centrul Berlinului, cu ocazia zilei Al-Kuds, care marchează finalul Ramadanului -  aceasta a fost și ziua tradițională în care de ani de zile se protestează pro Palestina și împotriva Israelului. Participanții au fost de astă dată musulmani de toate naționalitățile, iar sloganurile nu s-au îndreptat împotriva politicii inițiate de Israel, ci mai mult contra evreilor, acuzați de zionism.

Forțele de ordine au fost prezente (ca în cazul oricărei manifestări de pe străzile berlineze), însă nu s-au preocupat prea mult de mesajele antisemite ale multor dintre manifestanți, dat fiind că în Germania se respectă libertatea de opinie - în contrast cu Turcia, un exemplu popular și actual aici, în special din pricina ziariștilor persecutați de către autoritățile turce doar pentru critica adusă regimului Erdoğan și acoliților lui : cei mai cunoscuți fiind Can Dündar (aflat în exil în Berlin) și Deniz Yücel, de luni de zile în arest în Istanbul.

Așadar în Germania se insistă mult pe libertatea presei și a opiniei, însă după cum s-a văzut în acest caz, libertatea de opinie frizează antisemitismul, întrucât multă lume nu diferența între politica & critica față de Netanyahu și poporul evreu - cele 2 elemente se topesc în imaginarul colectiv pro-palestinian într-unul, și anume cel al “Evreului criminal”. Şi asta mai ales într-o țară în care tema Holocaustului reprezintă încă o pată de neșters pe conștiința fiecărui neamț. În școli se dedică perioade interminabile istoriei Celui de-al 3-lea Reich, taman pentru că se merge pe ideea ca ‘cel ce nu cunoaște trecutul este condamnat să îl repete’. Zadarnic însă… Partidul de extremă-dreapta AfD (Alternative für Deutschland) are din ce în ce mai mulți simpatizanți, deși mai mult în câteva din “noile” landuri (cele integrate statului german după căderea zidului) - Saxonia, Turingia, Mecklenburg. Simbolurile naziste sunt interzise, neonazismul de asemenea, însă asta nu ii oprește pe noii adepți să se organizeze sau reorganizeze, eventual să inducă poliția în eroare cu diverse tehnici de ‘camuflaj’. Vineri 23 iunie, în urma unor razii în Turingia și în sudul Saxoniei-Inferioare (în liniștitul oraș universitar Göttingen - unde am şi studiat & locuit !!) poliția a dat de urma unei celule neonaziste care se reunea pentru “formare profesională ” în pădurile locale și plănuia o dezmembrare temporară, menita să dezorienteze forțele de ordine… au fost însă reperați, iar planurile dejucate… până când însă va rămâne Germania neonazi-free ? Cunoscuta Pegida și al ei lider au fost deja taxați - incredibil deja ca se ajunsese până la manifestări publice împotriva refugiaților și a musulmanilor în general, motivate aparent de frica islamizării Germaniei (ca și cum muncitorii turcii veniți să contribuie la reconstrucția Germaniei și deciși să rămână - atât de deciși, încât în prezent au ajuns la 3-a generație - nu ar fi musulmani și nu ar fi deja integrați în societatea germană).

Însă intoleranța pare să se manifeste doar de dragul de a se manifesta : neonaziști împotriva tuturor non-europenilor (care, în opinia lor, trebuie să revină în țările de origine), Pegida împotriva musulmanilor, unele grupări pro-palestiniene împotriva evreilor, AfD împotriva refugiaților de orice naționalitate, care ar devora banii contribuabililor - ca și cum Germania nu ar avea în 2017 un surplus de 15 miliarde din impozite la buget, iar nemții în impas social nu ar beneficia de ajutorul Hartz 4 cu toate cheltuielile lunare plătite.

Țara o duce foarte bine, însă mereu trebuie să existe un motiv de nemulțumire și un țap ispășitor - aparține apologiei locale. Şi toate acestea în contrast total cu ceea ce se predică în Berlin, unde lumea vine tocmai pentru a se simți liberă și a împărți spațiul vital cu atâtea alte naționalități - MULTI-KULTI este epitetul scandat cu mândrie în alternativa capitală… și tocmai aici sunt sinagogile păzite 24/7, iar în ultima vreme tot mai multi copii evrei victime ale colegilor lor musulmani (palestinieni sau chiar turci !!). De ce și turci ? Datorită principiului asociativității - violența nu are nevoie de motiv, doar de pretext. Iar “dacă violența este răspunsul, atunci întrebarea este greșită” - sta scris cu graffiti pe un stâlp din centrul orașului… sloganul este bine-cunoscut, însă nu i se acordă destulă atenție, se pare...