Kaleidoscop #culture #world #travel

South-Eastern Anatolia: GAZIANTEP Typical Turkish tea glass in front of me, a small plate of kadayıf to my left, my friend to my right and the spacious pastry shop brimming with people and energetic chatter all around us... Oriental music in the background. That's the first image my memory conjures up when I say the word Gaziantep . Then I remember I was not only in Southeast Anatolia, but in the ancient Dülük… possibly where Antiochia ad Taurum was also located. I believe in Antep one truly understands the meaning of "synesthesia" - different perceptions combined to form an homogeneous and fascinating whole I deliberately sunk in: from the Selçuk fortress (11th-12th century) to the mosaics of the ancient Zeugma, from the former kervansaray to the covered market all colors and aromas. The core of this place has a life of its own… narrow streets, chaotic traffic, the mosques, the Armenian church, the synagogue, artisans selling all kinds of things - ho...

Luptele pentru tron de la Istanbul: O nouă cădere a Constantinopolului? Ori soarta este mereu de partea lui Erdoğan, ori este altceva la mijloc… eram în Asia când am citit cu stupoare că Istanbulul i-a scăpat printre degete, ca prin minune, AKP-ului - mi-am spus: oare Erdoğan nu se pregătește deja pentru represalii? După mai mult de o decadă la cârma Constantinopolului, cu siguranță nu este dispus să accepte cu una, cu două victoria partidului de opoziție, kemalist de formație, CHP, și al celui pe care îi consideră deja dușman de moarte: Ekrem İmamoğlu, ales primar general acum 2 săptămâni. Guvernarea metropolei de pe Bosfor înseamnă putere, iar Erdoğan nu-și poate permite o pierde de proporții similare… În plus, vistieria țării se află la Istanbul, amicii din lumea afacerilor pe care i-a atras de partea sa în toți acești ani, în special după 2014 (anul schimbării constituției și a formei de guvernământ în Turcia) - într-un cuvânt: tot ceea ce este economicamente prom...

Sindromul Italia - consecințele unui sacrificiu matern Cunoaștem cu toții poveștile protagonizate sau poate chiar pe unele dintre protagonistele cazurilor de migrație economică în Italia - și spun protagoniste pentru că mă refer la doamnele de vârsta a doua care, în special în Iași și în zona Moldovei, nu au avut posibilitatea de a se reprofila profesional după vârsta de 40, văzându-se obligate să-și caute surse de venit departe de casă... Fabrica, întreprinderea, combinatul (ca întreaga zona industrială din Iași) ca posibil angajator dăduse probabil faliment până prin 2000, iar gama joburilor disponibile pentru această categorie de vârstă frizau absurdul prin absență - în acest context, ideea de a îngriji un bătrân sau un copil într-o țară în care aceste servicii se plăteau de 3-4 ori mai bine decât o normă întreagă era o alternativă extrem de ispititoare pentru multe românce… Am cunoscut personal astfel de cazuri - multe dintre femeile ce acceptau un astfel de job...

Trăiesc în Germania. De multă vreme. Citesc presa locală și internațională. În fiecare zi: în română, engleză, spaniolă, italiană și evident, în germană. Iar astăzi, când am deschis obișnuita pagină de știri, dat fiind că una din temele pe care le urmăresc în presa germană este și România, mi-au apărut în fața ochilor două articole ale unor ziare extrem de importante la nivel național și internațional: Die Welt și FAZ (Frankfurter Allgemeine Zeitung). Titlurile erau: “De 3 ori mai mulți români și bulgari beneficiari de Hartz IV”; iar subtitlurile erau  caracterizate de aceeași concizie dezarmantă: “150.000 de români și bulgari rezidenți în Germania beneficiază lunar de ajutor social. De 3 ori mai mulți decât în 2013” (Este vorba de în jur de 425 € fără chirie și încălzire, cheltuieli acoperite de către stat).  Stupoare. Și, cu siguranță, nemulțumire în rândul multor  cititori germani fără așa-numitul “Migrationshintergrund” ori în traducere liberă, origini ...

Away from the maddening city... Siem Reap & Angkor An actual explosion... all my senses alive again... the heat in Siem Reap, the vegetation, the jungle that was part of the city was just mind blowing... I suddenly felt I just belonged there, in that tropical world, far away from all that Europe entails: the speed, the stress, the opportunism, the craving for utterly useless things - consumerism... all that past Europe carries is sometimes a burden... here, in South East Asia, I have the feeling the world has just been born... my arrival in Cambodia felt like starting over... Angkor Wat was the reason I made my way to Siem Reap in the first place. Walking around those amazing historical (if not legendary) Khmer constructions had been magic… I can also remember the sometimes unbearable heat, the thirst that was killing me while riding my bike to the temples and the utterly dangerous traffic (countless buses and tuk-tuks!) threatening me from all directions… I fell off m...

IN SEARCH OF LOST TIME… North Vietnam Even if in Western Europe I'm still regarded as a total stranger sometimes (especially when I mention my country of origin, Romania), in Southeast Asia I encountered no prejudice whatsoever - quite the opposite: people there made me feel welcome right away. The official reason for my voyage was a dear Cambodian friend I met years ago in Los Angeles. But why just go to Phnom Penh when I could tour several Asian countries? Always in search of new challenges, I thus decided to extend my Asian trip to 3 weeks and first go to Bangkok, dying to finally experience the famous/infamous metropolis. However, to make sure the itinerary would be highly original, I’d soon leave Bangkok for Hanoi, eager to meet my friend's friend and get to know North Vietnam. What I recall upon my arrival in Hanoi... my surprise at the kindness and politeness of the people - from the bus driver to the hotel staff. Even my passport was looked at with utmo...

BANGKOK - the beginning of an Asian triptych  A scent that felt so familiar… flashbacks, memories from so many other travels, images, sensations that first stroke me in Seoul, when encountering a territory I had regarded as far, but actually felt so close… the colors here remind me of the evenings spent in Japan… especially the Chao Praya riverside with the vivid boats which resemble a quiet neighborhood I discovered in Tokyo… I was first struck by the fascinating streets and the heat in Bangkok… my return to Asia suddenly seemed so imperiously necessary. Adrenaline shot through my veins, filling my eyes with expectations, hoping for wonderful surprises… the fantastic und utterly friendly unknown was right ahead of me. White and golden pagodas, small and bright shrines on corners of such busy and chaotic avenues… the smoke literally exhaled by every vehicle around me made the scenery all the more mysterious (and polluted). Those contrasts I had come to know and l...

Back to TURKEY via Greece: Exploring Rhodes & Kos My August voyage actually started in Rhodes - something I'd call a journey within a journey like a play within a play, given the fact that I left Palermo to get to Berlin and then to Rhodes, and from Rhodes I headed to Sicily again: it was a Mediterranean summer by excellence. A summer that felt like a year… in the most positive of ways. The idea of Rhodes came as a natural follow up on my other Greek quests of 2018: a goal I had set for myself at the beginning of the year - to explore as many Greek islands as possible (considering that ALL of them would require a more considerable amount of time!). My wish was to get to know Greece better - the islands as well as the cities; identify the differences between regions, observe and meet the people. Way too many think of Greece as a sheer touristic background - I went for the direct contact with the small towns & the locals: that is what traveling is all about ...